Adevărat „cosmopolit al misterului", contele de SaintGermain, a fost un aristocrat de origine necunoscută din secolul al XVIII-lea. Dispunea de o mare avere şi frecventa cercuri sociale înalte. Era renumit pentru arta cu care conversa şi un muzician priceput. Sugera că avea o vârstă de ordinul secolelor şi că stăpânea procesul fabricării diamantelor. 

Nu mânca niciodată în public, era ambidextru şi, în măsura în care se putea cunoaşte acest lucru, trăia într-un celibat desăvârşit. A servit ca diplomat secret între Franţa şi Anglia şi este posibil să fi jucat un rol important în francmasonerie. A fost prieten intim cu Maria Antoaneta, Ecaterina cea Mare, Voltaire, Rousseau, Mesmer şi Casanova. S-a ocupat printre altele cu tehnologia materialelor şi textilelor ca şi cu alchimia, la fel ca mulţi intelectuali ai vremii, cum ar fi Isaac Newton. Acestea sunt fapte istorice stabilite, documentate cu ajutorul importantei colecţii de relatări contemporane din această carte. 

Mai puţin înţelese sunt unele dintre poveştile bizare care au circulat despre contele cel amăgitor: arăta întotdeauna cam dc patruzeci de ani, apărea din când în când pe neaşteptate după moartea sa oficială (pe 27 februarie 1784), făcea profeţii exacte, lipsite de ambiguitate, putea să transmute materia şi să se teleporteze spontar* în locuri îndepărtate. Teosofii l-au considerat pe Saint-Germain drept unul dintre nemuritorii ascunşi care manipulează istoria, în secolul al XX-lea, diferite mişcări pseudo-spirituale l-au ridicat la statutul de semizeu, de „Maestru înălţat". 

 Există probabil o explicaţie rezonabilă pentru unele dintre anomaliile din povestire. Multe dintre memoriile lui Saint-Germain au fost scrise la ani distanţă de la evenimente şi, fără îndoială, înfrumuseţate în momentul în care au fost redate. El a fost în legătură cu mai mulţi aristocraţi cu nume similare, ceea ar putea explica zvonurile referitoare la ubicuitate. De asemenea, contele a fost ţinta unor comentarii ironice. Voltaire spune cu sarcasm că Saint-Germain este „un om care ştie totul şi nu moare niciodată", expresie pe care unii au luat-o, din nefericire, literal. (Este de presupus că Voltaire a vrut să spună că era imposibil să fie făcut să tacă!). Un comedian parizian contemporan pe nume Gower avea un intermezzo popular în care contele spunea poveşti şi mai extravagante, inclusiv că l-a sfătuit pe Iisus şi este posibil ca unele dintre aceste gaguri să se fi amestecat în memoria populară cu poveştile exagerate care circulau deja pe seama acestuia. Apoi sunt impostorii. în 1760, în timpul unei călătorii în Elveţia, Casanova a pretins că este contele. Aleister Crowley a flirtat cu ideea de a se deghiza în SaintGermain. Aşadar, Saint-Germain a fost un călător în timp? Un vampir? Un agent secret al iluminaţilor? Sau o farsă perpetuată de o serie irelevantă de şarlatani? Această carte este prima lui biografie, o încercare de a pune în discuţie destinul acestui personaj misterios.