Ziua de mâine oare din ce va fi plămădită?", se întreba Victor Hugo într-unul dintre poemele din Cântecele amurgului. Iar în introducere, sublinia: ,,Totul, astăzi, în idei şi în lucruri, în societate şi în individ, se află într-o stare de crepuscul. De ce natură este acest crepuscul? Şi ce anume îi va urma1?" Acesta a fost punctul nostru de pornire. Rod al unei îndelungate istorii, al cărei prim moment datează de acum treizeci de ani, dialogul de faţă răspunde definiţiei clasice a genului din filosofie şi din studiile umaniste în general: un schimb de idei a cărui logică se construieşte pe parcursul a două discursuri care se intersectează fără a fuziona vreodată şi care îşi răspund fără a se opune. Se enunţă, în felul acesta, diferenţe, puncte de convergenţă, descoperiri ale fiecăruia de către celălalt, surprize, întrebări; pe scurt, un fel de complicitate lipsită de complezenţă. Rostirea vie a fost mai întâi înregistrată cu.ajutorul unui magnetofon2, după care a fost transcrisă pentru a face posibilă o primă trecere de la stadiul oral la cel scris. Fiecare dintre noi a lucrat apoi asupra transcrierii pentru a o transforma într-un adevărat text, un text la două mâini în care coabitează două „idiomuri", două moduri singulare de exprimare în aceeaşi limbă. Când i-am propus lui Jacques Derrida realizarea acestui dialog, m-am temut că admiraţia pe care i-o port ar putea fi un obstacol în ducerea la bun sfârşit a acestui proiect. Darurile lui de orator, forţa raţionamentului său, curajul său în faţa anumitor probleme ale timpului nostru - ca şi înţelepciunea acumulată pe parcursul nenumăratelor conferinţe susţinute pe toate meridianele lumii - ameninţau să mă lase fără glas. Foarte repede însă mi-am dat seama că „exerciţiul ar fi profitabil", conform celebrei formule englezeşti, extrase din aşa-zisa literatură de „iniţiere3". Am ales nouă teme principale. Fiecare dintre ele îmi pare a reuni una sau mai multe dintre marile întrebări care frământă epoca noastră. Întrebări la care răspundem printr-o reflecţie în care se întâlnesc mai multe moduri de abordare: filosofie, jstoric, literar, politic, psihanalitic. 1n primul capitol, evocăm problellla moştenirii intelectuale a anilor '70, atât de contestată azi. 1n al doilea, ne ocupăm de multiplele utilizări, de o parte şi de cealaltă a Atlanticul4i, ale noţiunii de diferenţă (sexuală, ,,etnică", culturală etc.). 1n al treilea, abordăm problema transformărilor suferite de familia occidentală.