Camăta. Ce fenomen oferă, mai mult decît acesta timp de şapte secole în Occident, din secolul al XII-iea pîna în cel de-al XIX-iea, un amestec atît de exploziv de economie şi de religie, de bogaţie şi de mîntuire - chip al unui Ev Mediu, în care oamenii noi erau striviţi prin simboluri antice, în care modernitatea îşi croia cu greu drum printre tabu-urile sacre, în care viclenii ale istoriei găseau în represiunea exercitată de puterea religioasă instrumentele reuşitei pămînteştil Formidabila polemică în jurul cametei constituie într-un fel "naştere capitalismului". Cine se gîndeşte la acest reziduu, aceasta larvă de cămătar care este "pawnbroker-ul" din romanele engleze din secolul al XIX-iea şi din filmele hollywood-iene de după marea criză din 1 929, devine incapabil să-l înţeleagă pe protagonistul societăţii occidentale - această umbră monstruoasă aplecată asupra progresului economiei monetare - şi mizele sociale şi ideologice care s-au înnodat în jurul acestui Nosferatu al precapitalismului. Vampir de două ori înfricoşător al societăţii creştine, căci acest inghiţi tor de bani este adesea asimilat Evreului deicid, infanticid şi profanator al împărtăşaniei. Într-o lume în care banul (nummusîn latină, denierîn franceză) este "Dumnezeu 1";în care "banul este învingător, banul este rege, banul este suveran (nummus vincit, nummus regnat, nummus imperat2) ";în care zgîrcen ia, "cupiditatea", păcat burghez pentru care camăta este mai mult sau mai puţin fiică, detronează din fruntea celor şapte păcate capital� superbia, trufia, păcat feudal - cămătarul, specialist al împrumutului cu dobîndă devine un om necesar şi detestat, puternic şi fragil. Camăta este una din marile probleme ale secoluluial XIII-iea. La această dată, Creştinătatea, în culmea dezvoltări pe care a cunoscut-o după Anul 1 OOO, glorioasă, este deja în primejdie. Erupţia şi difuzarea �conomiei monetare ameninţă vechile valori creştine. Un nou sistem economic este gata să se formeze, capitalismul, care are nevoie, cel puţin pentru a demara, dacă nu de tehnici noi, de folosirea masivă a practicilor condamnate dintotdeauna de biserică. O luptă îndîrjită, cotidiană, marcată de interdicţii repetate, la îmbinarea valorilor şi mentalităţilor; are ca miză legitimarea profitului licit care trebuie deosebit de camăta ilicită.