În octombrie 2009, James Hillman şi cu mine am început o serie de conversaţii care şi-au luat ca punct de plecare recent apăruta Carte Roşie a lui Jung. În aprilie 2010, am purtat un dialog public, la invitaţia Muzeului Hammer din Los Angeles, California. În toamna şi vara următoare, am continuat discuţiile în Connecticut şi New York. Cartea aceasta a rezultat din transcrierea acelor conversaţii. Motivele şi temele recurente, abordate din diverse unghiuri, au fost păstrate. Textul a fost revizuit de amândoi, iar manuscrisul a fost finalizat înainte de moartea lui James Hillman în toamna lui 201 r. Eu am adăugat note finale pentru sursele operelor la care se face referire în text. Cu excepţia intervenţiilor redactorului, nu s-au făcut modificări ulterioare.

JAMES HILLMAN: Citeam despre această practică a vechilor egipteni de a deschide gura morţilor. 1 Era un ritual şi cred că nu facem asta cu mâinile noastre. Dar deschiderea Cărţii Roşii pare a fi deschiderea gurii morţilor. SONU SHAMDASANI: Îţi trebuie sânge. Asta îţi trebuie. Opera aceasta este „Cartea Morţilor" a lui Jung: coborârea sa în infern2 , prin care încearcă să găsească o modalitate de a relaţiona cu cei morţi. ]ung ajunge la realizarea că, dacă nu cădem la învoială cu cei morţi, atunci pur şi simplu nu putem continua să trăim şi că viaţa noastră depinde de găsirea de răspunsuri la întrebările lor rămase fără răspuns. JH: La întrebările lor rămase fără răspuns. SS: Noi credem că suntem cei care pun întrebările, dar nu e deloc aşa. Morţii sunt cei care ne animă.