Bonom și guraliv, Švejk devine cel mai loial soldat ceh al armatei austro-ungare când este încorporat la izbucnirea Primului Război Mondial. Deși pare că singura sa dorință este să ajungă pe front, descurcărețul Švejk se folosește de toate subterfugiile posibile în relația cu medicii, polițiștii, preoții și ofițerii care îl bat la cap ca să intre în luptă, țelul său fiind să se țină cât mai departe de front. Povestea unui „om mărunt“ prins într-o uriașă mașinărie birocratică, Peripețiile bravului soldat Švejk este una dintre cele mai amuzante și subversive satire despre inutilitatea războiului din literatura universală.

Într-un compartiment de clasa a doua al acceleratului Praga-České Budějovice se aflau trei persoane: locotenentul-major Lukáš, în faţa lui un domn mai în vârstă, chel de-a binelea, şi Švejk, care stătea sfios în picioare, lângă uşă, spre culoar, şi se pregătea tocmai să primească o nouă avalanşă de ocări din partea locotenentului-major, care fără a ţine seama de prezenţa civilului chelbos, tunase şi fulgerase împotriva lui Švejk în tot lungul drumului făcându-l vită încălţată etc. Nu era vorba decât de un lucru mărunt: de numărul geamantanelor pe care Švejk le avea în seama lui. — Auzi, ne-au furat un cufăr! îi reproşa locotenentul-major lui Švejk – şi ţie ţi se pare o nimica toată, nătărăule? — Cu regret vă raportez, domnule oberlaitnant, răspunse cu glas scăzut Švejk – că într-adevăr l-au furat. Pungaşii mişună prin gări şi parcă văd cum a fost: unuia din ei trebuie să-i fi plăcut mai multişor cufărul dumneavoastră şi, profitând de absenţa mea, când am venit să vă raportez că bagajele sunt în regulă, l-a ciordit. Numai un moment prielnic i-a putut permite să fure cufărul. Ei pândesc momentele astea. Cu doi ani în urmă, în Gara de Nord-Vest, i-au furat unei cuconiţe căruciorul cu fetiţă cu tot, dar pungaşii au fost atât de cumsecade că au predat fetiţa la comisariatul de poliţie de pe strada noastră, spunând că au găsit-o într-un gang. Până la urmă, ziarele au făcut din,…….