Aşezînd sub semnu l spectacolului devenire a recent ă deopotriv ă a lumii capitaliste şi comuniste , Debor d vede în acesta un mode l de viaţă şi un mode l al vieţii dominante . E importan t să înţelegem cu m trebui e afirmaţia de ma i sus: nu proliferarea nemăsurat ă a imaginilor transformă societatea noastr ă într-una spectaculară , dup ă cu m n u producţi a extinsă de bunuri face di n e a o societate de consum . Dintotdeaun a oameni i au produ s şi au consuma t imagini şi obiecte . Cee a ce e decisiv însă în lume a modern ă este faptul că accesul la no i înşine , la ceilalţi şi la lum e se face prin intermediu l imaginilor şi al obiectelor de consumat. Mai mult: nu s e face decît în acest fel. Altfel spus: pentr u a ajunge la no i înşine , pentr u a ne adres a celuilalt, trebui e să utilizăm imagini şi obiecte , care , de-abia ele, ne spun cine şi ce sîntem noi, cine şi ce sînt ceilalţi. Spunîn d asta, riscăm să căde m în capcana vreune i autenticităţi, anterioar ă acestei mijlociri spectaculare şi consumiste , lăsîndu-ne prad ă iluziei că undeva, cîndva, a existat o „veritabilă" înţeleger e a noastră, un raport sincer, pur, cu ceilalţi şi cu lumea . Pe aceeaşi uşă întredeschisă riscă atunc i să se strecoar e şi teza, ma i puternică , a alienării omulu i în raport cu o esenţ ă uman ă lăsată în urmă , în istorie, zdrobită de dezvoltarea capitalistă. Da r nu despr e un astfel de decalaj în raport cu trecutul (sau cu viitorul, în cazul revoluţiei) este vorba în analiza prezentului. Alienarea nu este o decăder e dintr-o stare de graţie, ci este dislocarea omului în raport cu el însuşi, fără ca acest „însuşi" să semnifice un nucle u dur, etern şi imobil al omului. Alienarea, reificarea înseamnă tocma i ceea ce descriu aceşti autori: ocolul prin imagine şi obiect de consum, întîlnire a mere u amînat ă cu sine şi cu ceilalţi, mere u promisă , în forme tot ma i autentice , de către nou , de către o imagine nouă , de către un obiect no u d e consum .