PREFAŢĂ 

Jeffrey Archer este unul dintre cei mai citiţi scriitori britanici contemporani. Deşi nu a beneficiat în mod deosebit de adaptări cinematografice sau TV, cărţile sale se vând chiar mai repede decât cele ale lui John le Carré, Frederick Forsyth şi Stephan King. A fost publicat în peste 70 de ţări, fiind cel mai tradus scriitor britanic al acestui sfârşit de mileniu. Secretul acestui succes trebuie căutat în talentul său de povestitor. Pete Murray îl numeşte pe Jeffrey Archer cel mai mare narator britanic al zilelor noastre, Los Angeles Times îl plasează printre primii zece povestitori din lume, iar Newcastle Evening Chronicle declara: „Dacă Premiul Nobel sar acorda pentru arta povestirii, Jeffrey Archer l-ar primi cu certitudine”. Unii critici literari îl pun alături de Galsworthy sau Somerset Maugham. Pe ultimul, Jeffrey Archer îl apreciază în mod deosebit: „Cred că Graham Green este cel mai bun scriitor de limbă engleză, dar Maugham este un povestitor mai bun”. Alţi critici literari, mai cu seamă aşa numiţii „high brow”, îl tratează pe Jeffrey Archer ca pe un scriitor minor ale cărui cărţi se vând bine, dar nu sunt sortite a intra în istoria literaturii. Acestor critici Jeffrey Archer le-a răspuns în 1989, cu prilejul lansării cărţii sale A Twist în the Tale, astfel: „Trebuie să fii un bun povestitor ca să supravieţuieşti ca scriitor… Dacă eşti doar un scriitor şi nu un bun povestitor oamenii nu te citesc… 

Patrick White a câştigat Premiul Nobel pentru literatură, dar nimeni nu-şi mai aminteşte de el pentru că nimeni nu-l citeşte. De ce? Pentru că nu este un bun povestitor. Frazele lui sunt frumos construite, mai frumoase decât ale multora dintre noi, dar el nu ştie să povestească”. Jeffrey Archer s-a născut la 15 aprilie 1940 în Somerset, tatăl său a fost consul în Singapore, iar mama ziaristă. Şi-a făcut educaţia la Wellington şi Oxford. Ca student, a reprezentat culorile Marii Britanii la alergări, la Jocurile Olimpice din 1964. La vârsta de 29 de ani este ales în Camera Comunelor (din partea Partidului Conservator) fiind cel mai tânăr membru al Parlamentului Britanic. La 34 de ani demisionează în urma falimentului unei firme canadiene frauduloase în care învestise foarte mulţi bani, faliment ce-l lasă cu o datorie de 620.000$. Şi-a vândut casa din Kensington, maşina, a încercat să-şi găsească o slujbă, dar n-a reuşit. Fiind un tip pragmatic, a hotărât ca evenimentele ce l-au determinat să părăsească viaţa politică să le transpună într-o carte. Aşa că s-a aşezat la masa de lucru şi a scris Niciun ban în plus, niciun ban în minus, roman care a apărut în 1976 şi s-a bucurat de un succes neaşteptat. Au urmat apoi: Să-i spunem preşedintelui? (1977), Cain şi Abel (1979), care a făcut imediat înconjurul lumii, plasându-l pe Jeffrey Archer în eşalonul de vârf al romancierilor contemporani, O tolbă cu săgeţi (1980), Fiica risipitoare (1982), Primul între egali (1984), O problemă de onoare (1986), Poveşti cu întorsături neaşteptate (1989), A patra putere (1995) şi A unsprezecea poruncă (1998).