Miercuri, 10 aprilie 1931 Dacă s-ar fi născut cu nouă minute mai devreme, Charles Gurney Seymour ar fi fost conte, ar fi moştenit un castel în Scoţia, 22 000 de acri1 în Somerset şi o prosperă societate bancară în centrul Londrei. A trecut multă vreme până când tânărul Charles a înţeles pe deplin ce înseamnă să fii mereu plasat pe locul doi în competiţia vieţii. De când venise pe lume, fratele lui geamăn, Rupert, avusese nu numai toate bolile obişnuite ale copilăriei, dar suferise şi de scarlatină, difterie şi meningită, drept care mama lui, lady Seymour, se temea în permanenţă că ar putea să nu supravieţuiască. Pe de altă parte, Charles supravieţuise şi moştenise şi pentru fratele lui din ambiţia familiei Seymour încă de la o vârstă fragedă, încât toţi cei care îi vedeau pentru prima dată pe cei doi presupuneau în mod greşit că moştenitorul titlului nobiliar era Charles. Pe măsură ce anii treceau, tatăl lui Charles încercase cu tot dinadinsul să găsească vreun semn care să-i arate că Rupert i-ar fi putut fi superior în vreun fel fratelui său, dar nu reuşise. La opt ani, cei doi băieţi au fost trimişi la Summer Fields, unde generaţii întregi ale familiei Seymour se pregătiseră pentru rigorile de la Eton. Din prima lună petrecută la şcoala preparatorie pentru Oxford, Charles a fost ales, prin vot, ca şef al clasei şi nimeni nu s-a împotrivit situării lui în fruntea echipei de sport la doisprezece ani, în timp ce Rupert trecea drept un Seymour de importanţă secundară. Ambii au fost înscrişi la Eton, unde, din primul semestru, Charles l-a întrecut pe Rupert la toate materiile, la tradiţionalul concurs de înot şi aproape că l-a omorât pe ringul de box. În 1947, când bunicul lor, cel de-al treisprezecelea conte de Bridgwater, îşi dădea obştescul sfârşit, tânărul Rupert, de numai şaisprezece ani, devenea vicontele Seymour, iar Charles moştenea un prefix oarecare. Onorabilul Charles Seymour se enerva cumplit ori de câte ori îi auzea pe alţii adresându-i-se politicoşi fratelui său cu „my lord”. La Eton, Charles continuă să strălucească, terminând ca şef de promoţie, după care primi un post la catedra de istorie de la Christ Church din Oxford. Rupert absolvi şi el, fără a-i fi impresionat câtuşi de puţin pe profesorii lui. La optsprezece ani, tânărul viconte se întorcea la proprietatea familiei lui din Somerset pentru a-şi petrece tot restul zilelor ca proprietar de pământuri. Nu se putea spune că o persoană care moştenea 22.000 de acri era un simplu fermier.