Aceasta este povestea Casei lui Osman, dinastia imperială care a condus Imperiul Otoman timp de mai bine de șapte secole. Cunoscuți turcilor drept Osmanlı, aceștia au domnit peste un imperiu musulman care odată se întindea din Europa Centrală până în Africa de Nord și din Persia până la Adriatică. Capitala acestui imperiu în ultimii săi patru sute șaptezeci de ani de existență a fost Istanbulul, anticul Bizanț cunoscut grecilor drept Constantinopol, orașul imperial care se întinde pe malurile european și asiatic ale Bosforului. În timpul primelor patru secole de domnie otomană în Istanbul, sultanii au locuit acolo în marele palat Topkapı, ale cărui grădini și pavilioane împodobesc și astăzi colina care tronează deasupra confluenței Bosforului cu Cornul de Aur, locul unde apele lor se întâlnesc și de unde curg împreună în Marea Marmara. Acesta era amplasamentul domului plăcerilor unde sultanii se desfătau atunci când nu erau în campanii, izolați de lumea exterioară în Palatul Interior din Topkapı Sarayı, rezidența imperială cunoscută ca Dar-üs Saadet, Casa Fericirii. Capitolele care urmează nu sunt o istorie a Imperiului Otoman. Ele sunt, mai degrabă, o biografie a familiei și dinastiei Osmanlı, a Casei lui Osman, a celor treizeci și șase de sultani care au condus pe rând Imperiul Otoman timp de douăzeci și una de generații. 

Cartea deapănă povestea acestei familii, a sultanilor, femeilor și copiilor lor, și a celor care au format curtea lor la Topkapı Sarayı și, mai târziu, în celelalte palate imperiale de pe malul Bosforului, până la sfârșitul imperiului, în 1923. Aceste palate sunt acum muzee, dar camerele în care au trăit sultanii sunt în continuare îmbibate de prezența lor, revenind la viață pentru cei care știu povestea vieților lor private în Casa Fericirii.