Cartea îşi are rădăcinile în lucrarea Military Intelligence Blunders, scrisă în 1999, care s-a vândut bine. O a doua ediţie, actualizată, a apărut în 2004, după atacurile de pe 11 septembrie 2001 de la World Trade Center şi după invadarea Irakului. Şi aceasta a devenit bestseller. Am fost deopotrivă surprins şi impresionat să constat că volumul a fost tradus în şase limbi, inclusiv turcă şi japoneză, şi că a ajuns o lectură recomandată de agenţiile de informaţii, dar şi un manual pentru mai multe cursuri universitare de specialitate. Din 2004 până astăzi s-au schimbat multe, iar în noua carte, mai cuprinzătoare decât precedenta, am încercat să surprind câteva dintre aceste schimbări şi să le evaluez impactul pentru a-i oferi cititorului o viziune mult mai largă asupra serviciilor de informaţii. De aici şi titlul lucrării: On Intelligence. Cu toate acestea, spre deosebire de monumentala operă din 1832 a lui von Clausewitz, Vom Kriege (Despre război), am intenţionat să evit capcanele de-acum învechitei meisterwerk germane. în primul rând, am dorit o carte lizibilă, un aspect important în cazul unei astfel de lucrări. 

Ar fi interesant de aflat câţi oameni (în afară de istoricii militari) au citit într-adevăr cele opt volume, cu toate complicatele lor exprimări în germană, ale lui von Clausewitz. Bănuiesc - şi acelaşi lucru cred că este valabil şi pentru biblia comunisto-socialistă Das Kapital - că foarte puţini au parcurs şi au absorbit gândurile profunde ale maestrului, ca să nu mai vorbim de înţelegerea subtilităţilor şi a nuanţelor lingvistice conţinute. Prin urmare, On Intelligence nu intenţionează să fie o contemplare academică a evenimentelor istorice, cu scopul de a trage concluzii profunde, care se pierde apoi în hăţişul filozofiei şi al dialecticii hegeliene. Mai curând, se doreşte a fi o analiză actualizată a serviciilor de informaţii din trecutul recent şi a modului în care impactul lor a afectat evenimentele importante. Ori de câte ori este posibil, sunt analizate în detaliu studii de caz şi exemple dificile, căutându-se mai curând răspunsuri decât reflecţiile metafizice ce caracterizează lucrarea Despre război. Mai ales astăzi, există câteva lecţii dure ce trebuie învăţate din eşecurile serviciilor de informaţii, dar şi din succesele lor. însă ambele cărţi împărtăşesc un ţel comun. Potrivit cuvintelor de altădată ale lui von Clausewitz, acela „de a scrie o carte care să nu fie uitată după doi-trei ani