Cum să folosești această carte 

Pentru noi, subiectul lucrării de față este întotdeauna fascinant și sperăm că și pentru tine. Această carte se bazează pe activitatea noastră cu clienții și pe cercetările, în continuă dezvoltare, din științele sociale. Aparent, în fiecare zi apare un nou studiu, o nouă perspectivă care ne întărește și mai mult convingerile, și, așa cum scriam de Ziua lui Guy Fawkes¹, în 2012, suntem conștienți că lucrarea noastră nu este, în nici un caz, concluzia finală asupra acestui subiect. Am scris textul într-un stil care sperăm că este incitant și distractiv. Mai întâi am expus, în prima secțiune, ideea de bază, apoi ne-am uitat la ce se întâmplă atunci când evaluezi pe cineva – și, mai ales – atunci când ești evaluat tu însuți. După aceea, am explorat cum se manifestă ideea de bază într-o diversitate de situații din viața reală. Cartea este concepută pentru a fi citită de la un capăt la altul și toate informațiile ar trebui să-ți amintească de oameni pe care-i știi sau de situații prin care-ai trecut. Dar o poți folosi și ca pe un ghid și să sari direct la secțiunile care te interesează cel mai mult. Dacă vei citi pe sărite, ține minte că secțiunea „Folosește-te de ce ai“ și epilogul oferă instrumente utile și perspective interesante care te vor ajuta să aplici ideile din carte. Iar, dacă ai puțin timp, aruncă o privire și la note: vei descoperi citate din cercetări, resurse, gânduri și povestiri.

Cu câțiva ani în urmă, într-o vineri după-amiază, târziu, prietena noastră Susan a avut o întâlnire întâmplătoare care i-a schimbat cariera. La patruzeci și cinci de ani, Susan avansase în compania în care lucra și se simțea bine cu locul ei de muncă. Tocmai venea de la ultima ședință dintr-o săptămână lungă de lucru și de-abia aștepta să se relaxeze cu carte bună în timpul călătoriei cu trenul până acasă. Un bărbat bine îmbrăcat, de aproximativ cincizeci și cinci de ani, s-a apropiat și a întrebat-o dacă locul de lângă ea era ocupat. Când i-a spus că nu, bărbatul s-a așezat salutând politicos. Susan s-a uitat la noul ei vecin de scaun și a observat că avea prins pe haină un ecuson cu numele. Își deschisese deja cartea și acum se gândea dacă să-i atragă sau nu atenția. Cum bărbatul părea destul de drăguț, Susan a hotărât să facă un efort. – Sunteți medic? întrebă ea. – Da. Cum v-ați dat seama? Ea arătă către ecuson: Dr. Edward Jordan. El chicoti și scoase ecusonul. – Mulțumesc că mi-ați atras atenția. A continuat să vorbească, explicându-i că tocmai venea de la o conferință, pentru că încerca să pornească o afacere și trebuia să cunoască oameni noi. Susan dădea din cap politicos, încercând să găsească un echilibru între a fi drăguță și a nu-l încuraja. Dar el a continuat. Era pediatru și tocmai lansase o campanie care să le permită pacienților să stea de vorbă cu medicii pe internet. În timp ce își descria afacerea, Susan și-a amintit că își dusese fiica la medic în urmă cu o lună și n-ar fi vrut să încerce o consultație prin e-mail.