John Taylor Gatto atrage serios atenția asupra faptului că sistemul de învățământ și persoanele implicate în cadrul acestui sistem (profesori, elevi, părinți) au scopuri diferite. Cei mai mulți dintre cei implicați în cadrul sistemului de învățământ pun semnul egal între școală și educație. Lucrurile nu stau chiar așa. Educația este un act ce adresează persoanei în integralitatea ființei sale, iar sistemul de învățământ obligatoriu nu face acest lucru, ci doar instrucție: „dacă vrem să schimbăm ceea ce se transformă cu repeziciune într-un dezastru al ignoranței, trebuie să înțelegem faptul că instituția școlii «școlește» foarte bine, dar nu «educă» – acesta este un aspect intrinsec al însuși felului în care a fost concepută. Nu-i vina profesorilor ori a faptului că se cheltuie prea puțini bani. E pur și simplu imposibil ca educația și școala să fie același lucru”

O concluzie dureroasă la care a ajuns în cei treizeci de ani la catedră – și care poate fi constatată din ce în ce mai clar și în cadrul învățământului românesc – este aceea prin care școala și învățământul nu mai au nicio relevanță pe piața forței de muncă. De asemenea, cu părere de rău, oamenii de știință nu s-au format prin cunoștințele acumulate în cadrul orelor de știință, politicienii de succes nu sunt pregătiți în cadrul orelor de cultură civică, iar poeții nu datorează prea multe orelor de literatură. De aceea, Gatto adaugă la cele zise: „Aici este un mare mister pentru mine, fiindcă mii de persoane omenoase, afectuoase, lucrează în școli ca profesori, ca asistenți și ca administratori, însă logica abstractă a instituției depășește totuși contribuțiile lor personale. Cu toate că profesorilor le pasă cu adevărat și își dau toată, toată silința, instituția este psihopatică – nu are conștiință. Ea sună dintr-un clopoțel și tânărul care era adâncit în scrisul unei poezii trebuie să închidă caietul și să se mute într-o altă celulă, unde trebuie să memoreze faptul că omul și maimuța se trag din același strămoș”

Descrierea făcută de John Taylor Gatto colegilor săi profesori nu ascunde în sine nici dispreț, nici vreun complex de superioritate, pentru că el însuși a predat în școlile publice americane timp de aproximativ 30 de ani. Profesorul Gatto dorește să atragă atenția asupra transformării pe care o suferă și cel mai bine intenționat dintre profesori odată ce pătrunde în acest sistem public și obligatoriu.