Această carte a apărut dintr-o neascultare. Maica Tereza nu vrea să se scrie despre ea, ci despre oamenii ei. Our people, spunea ea, oamenii noştri, şi prin ei înțelege săracii. Nu am ascultat de ea, relatând mai ales poveştile sale. Contez pe faptul că mă va ierta, cu aceeaşi răbdare cu care m-a primit mereu, chiar dacă, aşa cum repetă cu ironie, «preferă mai degrabă să spele un lepros decât să vorbească cu un jurnalist». Le sunt recunoscătoare persoanelor care au acceptat să-mi povestească despre Maica Tereza. Părintele Celeste van Exem, îndrumătorul ei spiritual, bătrân şi bolnav, s-a supus ostenelii amintirilor în lungi conversații în zăduful după-amiezelor din Calcutta. Michael Gomes, funcționarul la guvern care i-a oferit prima găzduire, mi-a deschis casa lui cu ospitalitatea de odinioară. Sora Dionisia, misionara din periferiile Calcuttei, a acceptat cu bucurie să o încurc în munca ei o zi întreagă. John Raju, leprosul din colonia din Titagarh, m-a primit cu'încredere, iar soția lui, Agnes, mi-a oferit tot ceea ce aveau, lapte de la capra lor. Monseniorul Henri D'Souza, arhiepiscopul de Calcutta, m-a ajutat să înțeleg «scandalul» din India. Sora Rosario O'Reily, profesoară la colegiul din Entally, a evocat din nou pentru mine perioada în care lucra acolo Maica Tereza. Părintele Zef Plummi, fratele franciscan din Tirana, întors după 23 de ani de muncă forțată, mi-a dat mărturie despre persecuția care a distrus orice urmă de religie în țara Maicii Tereza. Soții Glystina şi Tolo Zhupa, din Tirana, mi-au relatat despre prietenia lor cu mama şi sora Maicii Tereza. Age Bojaxhiu Guttadauro Mancinelli, unica nepoată a Maicii Tereza, a adunat pentru mine poveştile de familie, trecând peste discreția lesne de înțeles. Doctorul Vincenyo Giulio Bilotta, cardiologul Maicii Tereza, mi-a facilitat multe întâlniri cu renumita sa pacientă. Şi apoi le multumesc pentru mărturiile lor părintelui Leo Maasburg, capelanul din timpul cutremurului din Erevan; lui Gjon Sinishta, administratorul universității din San Francisco; familiilor Maria Luisa şi Massimo Croce, Sandra şi Lorenzo Forzini, părinții adoptivi ai copiilor Maicii Tereza; şi tuturor misionarelor Carității care mi-au dăruit din timpul lor, mereu disponibile şi zâmbitoare.