Ce ar trebui să fac, cine ar trebui să fiu, cum ar trebui să trăiesc? Aceste întrebări nu se formează în mintea tuturor, şi nu le este căutat răspunsul în toate culturile sau epocile cu acelaşi elan, dar ele sunt întrebări frecvente în ziua de azi. Ne îndreptăm pentru sfaturi şi răspunsuri spre religie, filozofie, literatură, ştiinţă sau către cel de lângă noi. Avem momente de iluminare şi secunde de epifanie. Hotărâm să ne schimbăm pe noi, să ne schimbăm obiceiurile sau ţelurile în viaţă. Şi totuşi, aproape mereu se alege praful de aceste hotărâri. De ce? Înţelepciunea este ieftină acum. Nu mai trebuie să batem cale lungă pe un munte îndepărtat pentru a primi vorbe de duh de la un guru; acestea vin în valuri prin intermediul paginilor de calendare, pe pliculeţele de ceai, pe capacele de băuturi răcoritoare şi în e-mailurile în masă trimise de prieteni bine intenţionaţi. Suntem acum ca locuitorii cărţii Biblioteca Babel de Jorge Luis Borges - o bibliotecă infinită, ale cărei cărţi conţin orice combinaţie posibilă de litere, şi astfel trebuie să existe undeva o explicaţie a modului de folosire a acestei biblioteci şi a existenţei sale. 

Şi totuşi, bibliotecarii lui Borges bănuiesc că nu vor găsi niciodată această carte printre kilometrii de nimicuri. Perspectivele noastre sunt mai luminoase însă. Puţine dintre sursele noastre de înţelepciune sunt nişte prostii şi multe sunt în întregime adevărate. Şi totuşi, pentru că şi biblioteca noastră este practic infinită - nici o persoană nu poate citi vreodată mai mult de o mică fracţiune din numărul de cărţi existente - ne aflăm în faţa paradoxului abundenţei: cantitatea ne subminează calitatea lecturilor. Puşi faţă în faţă cu o asemenea bibliotecă vastă şi minunată, de cele mai multe ori doar ne uităm prin cărţi sau citim recenziile criticilor. Poate că am întâlnit deja Cea Mai Măreaţă Idee, lucru care ne-ar fi transformat complet dacă am fi savurat-o, dacă am fi luat-o în serios şi încorporat-o în viaţa noastră. Această carte pune în discuţie zece Mari Idei. Fiecare capitol este o încercare de a savura o idee care a fost descoperită de câteva dintre marile civilizaţii ale omenirii - de a o pune sub lupă în lumina a ceea ce au demonstrat cercetările ştiinţifice şi de a extrage din ea lecţiile care încă pot fi aplicate vieţii noastre moderne. Eu sunt un psiholog social. Fac experimente pentru a încerca să aflu lucruri noi despre un aspect al vieţii sociale umane şi ceea ce mă pasionează este moralitatea şi sentimentele morale. 

De asemenea, sunt şi profesor. Predau un curs introductiv de psihologie la Universitatea Virginia la care încerc să explic tot domeniul psihologiei în numai 24 de ore. Trebuie să prezint mii de descoperiri despre orice, de la structura retinei până la mecanismele iubirii şi să sper că studenţii mei înţeleg şi reţin totul. În timp ce mă luptam cu această provocare în primul an de profesorat, mi-am dat seama că existau câteva idei care tot apăreau în timpul seminariilor mele şi că aceste idei fuseseră exprimate mult mai elocvent de gânditori din trecutul nostru istoric. Pentru a rezuma ideea că sentimentele noastre, reacţiile pe care le avem la anumite evenimente şi unele boli mintale sunt cauzate de filtre mintale prin care noi privim lumea, nu aş putea să o spun mai bine decât a spus-o Shakespeare: "Căci nu se află lucru, fie bun, fie rău, pe care gândul să nu-l facă să fie aşa."! Am început să folosesc astfel de citate pentru a-i ajuta pe studenţii mei să-şi amintească marile idei din psihologie şi am început să mă întreb câte există oare.