Introducere 

Crescând pe Marte

 Să presupunem că atunci când primul tău copil a împlinit zece ani, un miliardar vizionar pe care nu l-ai întâlnit niciodată l-a ales să se alăture primei așezări umane permanente de pe Marte. Performanța lui academică - plus o analiză a genomului lui, pentru care nu-ți amintești să fi dat consimțământul - i-a asigurat un loc. Fără știrea ta, el se înscrisese singur în misiune pentru că iubește spațiul cosmic și, în plus, toți prietenii lui s-au înscris. Te imploră să îl lași să plece. Înainte de a spune nu, ești de acord să afli mai multe. Află că motivul pentru care recrutează copii este acela că ei se adaptează mai bine la condițiile neobișnuite de pe Marte decât adulții, în special la gravitația scăzută. Dacă copiii trec prin pubertate și perioada de creștere este asociata cu traiul pe Marte, corpurile lor vor fi adaptate permanent la aceasta, spre deosebire de coloniștii care vin ca adulți. Cel puțin aceasta este teoria. Nu se știe dacă copiii adaptați la Marte sar putea întoarce pe Pământ. Găsești și alte motive de frică. În primul rând, există radiațiile. Flora și fauna Pământului au evoluat sub scutul protector al magnetosferei, care blochează sau deviază cea mai mare parte a vântului solar, a razelor cosmice și a altor fluxuri de particule dăunătoare care bombardează planeta noastră. Marte nu are un astfel de scut, așa că un număr mult mai mare de ioni ar pătrunde prin ADNul fiecărei celule din corpul fiicei sau fiului dumneavoastră. Planificatorii proiectului au construit scuturi protectoare pentru așezarea de pe Marte pe baza studiilor efectuate pe astronauți adulți, care prezintă un risc ușor crescut de cancer după ce au petrecut un an în spațiu. [1] Dar copiii prezintă un risc și mai mare, deoarece celulele lor se dezvoltă și se diversifică mai rapid și ar experimenta rate mai mari de deteriorare celulară. Au luat în considerare planificatorii acest lucru? Au făcut vreo cercetare privind siguranța copiilor? Din câte vă puteți da seama, nu. Și apoi există gravitația. Evoluția a optimizat structura fiecărei creaturi de-a lungul eonilor pentru forța gravitațională de pe planeta noastră. Începând de la naștere încolo, oasele, articulațiile, mușchii și sistemul cardiovascular al fiecărei creaturi se dezvoltă ca răspuns la atracția unidirecțională neschimbată a gravitației. Îndepărtarea acestei atracții constante afectează profund corpurile noastre. Mușchii astronauților adulți care petrec luni întregi în imponderabilitatea spațiului devin mai slabi, iar oasele lor devin mai puțin dense. Fluidele lor corporale se acumulează în locuri unde nu ar trebui, cum ar fi cavitatea cerebrală, ceea ce pune presiune asupra globilor oculari și le schimbă forma. [2] Marte are gravitație, dar este doar 38% din ceea ce ar experimenta un copil pe Pământ. Copiii crescuți în mediul cu gravitație redusă de pe Marte ar prezenta un risc ridicat de a dezvolta deformări la nivelul scheletului, inimii, ochilor și creierului. Au luat în considerare planificatorii această vulnerabilitate a copiilor? Din câte vă puteți da seama, nu. Deci, l-ai lăsa să plece?