INTRODUCERE 

Pe tot parcursul ultimilor 50 de ani, am fost foarte preocupat să studiez cât mai multe despre sănătate. Sper ca povestea mea să vă ajute să nu mai faceți unele dintre greșelile dureroase și prostești făcute de mine, de-a lungul călătoriei mele spre o stare optimă de sănătate. Am înțeles, din experiență proprie, că este mult mai ușor și mai puțin dureros să învățăm din greșelile altora. În anul 1968, am început să fac fitness în mod constant. Cartea doctorului Ken Cooper, „Gimnastica aerobică“ (Aerobics), mi-a stimulat interesul pentru sănătate, preocupare care, zece ani mai târziu, m-a făcut să mă înscriu la facultatea de medicină. Din păcate, la fel ca majoritatea entuziaștilor din domeniul sănătății de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, am urmat și eu linia generală a regimului alimentar cu un conținut scăzut de grăsimi și un conținut ridicat de carbohidrați, care a fost popularizată de mass-media timp de decenii. Acest tip de dietă este polar opus cu ceea ce înțeleg acum ca fiind necesar pentru a preveni bolile cronice, a trata cancerul și a optimiza starea de sănătate. Șapte ani de facultate de medicină și de rezidențiat, ca medic de familie, au reușit să-mi spele creierul, după modelul medical convențional bazat pe medicamente, care există în primul rând pentru a trata simptomele bolii. Practic, în niciunul dintre cei șapte ani de educație medicală nu s-a abordat cauza primară a apariției bolilor cronice comune. Mai degrabă, educația s-a focalizat pe gestionarea simptomelor prin intermediul utilizării produselor farmaceutice și a procedurilor medicale. În anul 1995, gândirea mea a făcut un salt radical în evoluție. În cadrul unei întruniri a Academiei de Medicină din Great Lakes, într-o încăpere cu câțiva zeci de alți medici, am avut șansa să-l întâlnesc pe dr. Ron Rosedale. La acea vreme, nu aveam cum să-mi dau seama că aveam să fiu unul dintre primii medici inspirați de înțelepciunea doctorului Rosedale, cu privire la biochimia metabolică clinică. În conferința sa, care a durat peste trei ore, dr. Rosedale a explicat necesitatea critică de a controla nivelul ridicat de insulină din organism, pentru a preveni aproape orice boală degenerativă cronică – boli care se manifestă în cultura noastră modernă, aici incluzând și diabetul zaharat, obezitatea, bolile cardiovasculare, cancerul, artrita și bolile neurodegenerative. 

Fiecare am avut parte de o epifanie în propria viață, un moment în care știm că am întâlnit un adevăr fundamental. În cazul meu, am știut că acest adevăr ar putea impacta starea de sănătate a sute de milioane de oameni, care aveau nevoie disperată de ajutor. În următorii zece ani, am folosit principiile învățate de la dr. Rosedale, împreună cu alte informații pe care mi le-am însușit în urma frecventării a multe zeci de cursuri postuniversitare despre nutriție – un subiect care, inutil să mai menționez, nu a fost predat niciodată în facultatea de medicină –, pentru a continua să-mi dezvolt capacitatea de înțelegere și utilizare a produselor alimentare ca medicamente. (Chiar și în zilele noastre, majoritatea facultăților de medicină și a școlilor medicale nu reușesc să furnizeze nici măcar cele mai elementare noțiuni de bază ale nutriției¹.) Am avut norocul și privilegiul ca, de-a lungul carierei mele clinice, să pot utiliza aceste principii în îngrijirea a peste 25.000 de pacienți. Faptul că am putut oferi soluții pentru majoritatea pacienților mei, dintre care mulți au fost consultați – dar nu și tratați cu succes – de unii dintre doctorii de marcă de la unele dintre cele mai bune instituții medicale din țară, mi-a oferit o foarte mare satisfacție. Și aceasta nu pentru că aș fi fost mai inteligent decât acești medici – departe de așa ceva. Diferența a fost că am rămas mereu alert, cu mintea deschisă și am căutat cu multă determinare să descopăr adevărul care stă la baza sănătății. Avantajul meu neloial a fost unul elementar: am avut o înțelegere mai bună a modului în care organismul se vindecă, deoarece m-am decis să păstrez o anumită distanță față de interesele farmaceutice. Această perspectivă m-a ajutat să mă focalizez asupra descoperirii și remedierii cauzei bolii, în loc să urmăresc doar simpla atenuare a simptomelor. Deși eram conștient de importanța limitării carbohidraților rafinați și a alimentelor prelucrate, și de înlocuirea lor cu alegeri mai sănătoase, am fost relativ ignorant cu privire la importanța consumului de lipide de calitate superioară și a activării capacității naturale a organismului de a arde grăsimile ca și combustibil primar, în locul glucozei. Încă nu realizam că trebuia să merg și mai departe în căutarea mea.