A fost o bucurie să lecturez această carte excelentă, căci m-a purtat, pe nesimţite, în urmă cu nişte ani - nu foarte mulţi, dar nici puţini. Vreo douăzeci. Poate chiar treizeci. Spun asta pentru că povestirile - bine, sincer şi extrem de documentat elaborate - mi-au trezit amintiri dragi. Amintiri despre scene, întâmplări, dialoguri şi multe altele din viaţa mea de fost poliţist, mai exact, de poliţist anchetator la Serviciul Omoruri. De pe această poziţie şi bazându-mă pe experienţa acumulată în cei şaptesprezece ani, perioadă în care am lucrat în această unitate de elită a poliţiei, mi-am permis să analizez, să cântăresc, să interpretez şi să apreciez mesajul transmis de autoare. Concluzia la care am ajuns este că această carte este o lectură obligatorie. Pentru profesioniştii în psihologie şi psihiatrie, pentru poliţişti, procurori, judecători şi avocaţi. Trebuie citită şi de cei care n-au nicio legătură cu sistemul judiciar, dar care vor să ştie ce se întâmplă în spatele uşilor zăvorâte din penitenciare ori dincolo de porţile unităţilor medicale cunoscute ca spitale de psihiatrie. 

Trebuie citită şi de cei care au în familie sau în cercul de prieteni persoane cu probleme de natură psihiatrică sau care au nevoie de ajutor psihologic. Şi, nu în ultimul rând, trebuie citită de cei care, cu ajutorul medicaţiei sau a consilierii psihologice, au ajuns să îndeplinească - sau sunt foarte aproape de - normalul comportamental acceptat de standardele societăţii. Autoarea posedă priceperea de a fi reuşit să privească atent în minţile infractorilor/pacienţilor, având însă grijă ca aceştia să nu poată arunca nici măcar o privire în mintea ei, pentru că şi o mică neglijenţă în această direcţie reprezintă cel mai mare pericol, mai ales în cazul celor care simulează nebunia, sperând că vor scăpa astfel de pedeapsa penală. Or, a permite unui astfel de individ abil să găsească punctul slab al celui care-l analizează şi cataloghează înseamnă a oferi o portiţă de salvare unui om deosebit de periculos - atât prin faptul că poate scăpa de sancţiunile legii, dar şi prin acela că ştie cum să profite de slăbiciunea sistemului, ceea ce îl face, în consecinţă, să prindă curaj. Acest curaj resimţit îi permite sau poate chiar îl invită la recidivă.