Suntem Kevin Dutton și Andy McNab - cel mai bizar iwrteneriat creativ de când Eminem și Elton John au apărut împreună pe scenă la Premiile Grammy. Dacă acum auziți prima dată de noi, am face bine să lie prezentăm. Unul dintre noi este psiholog la Universitara Oxford. Celălalt are o experiență de nouă ani în SAS7 și acum este unul din cei mai de succes antreprenori din Marea Britanie. Dacă încă nu știți care e care, vă vom lăsa pe voi să vă dați seama. E suficient să adaug că n-ați vrea să fiți în spatele lui McNab la rând la Costa Coffee când se termină monedele aurii de ciocolată care-i plac atât de mult, iar ultima dată când Dutton a schimbat un încărcător a fost când a renunțat la abonamentul la revista History Today și a trecut la Architectural Digest.8 A, și pe deasupra McNab e și psihopat. Desiguț dacă ați auzit de noi, e probabil din cauza cărții pe care am scris-o anul trecut intitulată ”Abc-ul psihopatului de succes”. Dacă, de regulă, cărțile de dezvoltare personală pot fi considerate ca niște cheițe șlefuite ale adevărurilor transcendentale, care întorc mecanisme psihologice străvechi, atunci cartea noastră ar fi echivalentul psihologic al unei bombe cu cuie.

Fidelă' abordării trupelor speciale, cartea a explodat pe piața de self-help și, prin minele fumegânde ale aprecierii publicului, s-a cățărat în vârful topului bestseller-urilor din Marea Britanie în costum ignifug și mască de fum. Nu are rost să mai spunem că, atunci când vorbim despre „apreciere”, folosim noțiunea în strictă conformitate cu tradițiile școlii postmodeme, neo-structuraliste, simbolice, inter- acționiste de analiză semiotică... noțiunea cea mai apropiată fiind de fapt, în limbajul de zi cu zi, „ne-aprecierea”. Aveam la un moment dat mai mulți troli pe contul nostru de Twitter decât o conferință Dungeons and Dragons în Tromso; erau atât de mulți demenți care-și făceau de cap pe site-ul nostru încât ne-au sunat cei de la Kipling să ne-ntrebe dacă vrem să-i vindem.9 „Care cinci pe zi” a glumit Andy. „Avem vreo cinci sute pe zi”.10 Glumim, desigur Micile probleme pe care le-am întâmpinat la Registrul Comerțului atunci când am încercat să înființăm compania The Good Psychopath Ltd, pe motiv că numele este jignitor; sau faptul că un cleric cu vechime a considerat necesar să ne spună că avem la fel de mult bun gust ca o gamă de mâncare gata preparată lansată de Jeffrey Dahmer11, sunt doar mărunțișuri. Am răspuns prin e-mail venerabilului cleric arățându-i respectuos că nici lisus însuși nu avea scoruri de neglijat la capitolul psihopatie, cât despre tovarășul lui dezaxat, SE Pavel, ce-am mai putea spune, pe lângă el Ronnie Kray12 pare Peppa Pig.13 Oricât de ciudat ar părea, mesajul a funcționat, dat fiind că monseniorul malefic nu ne-a niai răspuns.