Totul avea să se termine foarte curând. Julia Cates nici nu mai ştia de câte ori îşi spusese acest lucru în sinea ei, însă astăzi – în cele din urmă – faptul avea să se şi împlinească. Peste câteva ore, întreaga lume urma să afle adevărul în privinţa ei. Asta, în cazul în care izbutea să ajungă în centru. Din nefericire însă, Autostrada de pe Coasta Pacificului semăna mai mult cu un loc de parcare aglomerat, decât cu o autostradă. Colinele de dincolo de Malibu ardeau din nou, iar fumul se întindea pe deasupra acoperişurilor, transformând aerul de obicei limpede de pe ţărm într-o ceaţă maronie, groasă şi murdară. În tot oraşul, copilaşii îngroziţi se trezeau în toiul nopţii, plângând cu lacrimi negre-cenuşii şi gâfâind pentru a-şi regăsi răsuflarea. Parcă măcar valurile nu se mai spărgeau de ţărm cu aceeaşi intensitate, ca şi cum arşiţa aceea atât de nepotrivită ar fi provocat o extenuare generală. Se strecura prin capriciosul trafic sacadat, ignorându-i pe şoferii care încercau s-o depăşească şi să-i blocheze înaintarea. Era şi de aşteptat aşa ceva. În acest anotimp, cel mai periculos din California de Sud, temperamentele se aprindeau la fel de uşor ca şi vegetaţia uscată de prin curţile oamenilor. Canicula îi făcea pe toţi să devină extrem de irascibili. În cele din urmă, femeia ieşi de pe autostradă şi se îndreptă cu maşina spre tribunal. Dubiţele televiziunilor se aflau peste tot. Zeci de reporteri se îmbulzeau pe treptele tribunalului, cu microfoanele şi camerele pregătite în aşteptarea subiectelor pe care să le prezinte publicului. La Los Angeles, acest lucru începea să se permanentizeze. În ultima vreme, procesele deveniseră un divertisment obişnuit. Michael Jackson. Courtney Love. Robert Blake.

Julia coti cu maşina după colţ şi se apropie de o intrare laterală, lângă care o aşteptau avocaţii ei. Parcă maşina la marginea străzii şi coborî pe trotuar, cu gând să pornească încrezătoare înainte, însă vreme de câteva clipe îngrozitoare nu se putu clinti din loc. Eşti nevinovată, se autoîncurajă în sinea ei. Ei o să-şi dea seama de asta imediat. Sistemul va funcţiona. Femeia se strădui să-şi mişte picioarele, unul după celălalt. Era ca şi cum ar fi înaintat peste nişte obstacole din sârmă ghimpată, luptându-se să-şi croiască un drum. Când ajunse la grupul avocaţilor, se chinui din răsputeri să le zâmbească, însă era sigură că zâmbetul ei părea autentic. Orice psihiatru ştia cum să facă un zâmbet să pară veritabil.