Focurile de artificii înfloresc brusc deasupra lacului, rămân suspendate câteva clipe în aerul senin al nopții şi apoi coboară ca nişte nori strălucitori care dispar la suprafața apei. Tata tresare la prima explozie. Nu suportă lucrurile zgomotoase sau neaşteptate. De aceea și reuşesc să îl enervez uneori, căci pot fi şi gălăgioasă, şi imprevizibilă, chiar şi atunci când încerc să mă stăpânesc. In luminile albastre şi aurii, îi observ privirea încruntată. Da, exact aceeaşi expresie pe care-o are și când se uită la mine. - Vrei să mănânci înăuntru? îl întreabă Dante. Pentru că este o noapte caldă, stăm cu toții pe terasă. Chicago nu este Sicilia - trebuie să profiți de ocazie să iei masa în aer liber ori de câte ori prinzi momentul. Oricum, dacă nu ar fi zgomotul traficului de jos, ai putea crede că eşti intr-o podgorie italiană. Masa este aranjată cu ceramică adusă de-acasă în urmă cu trei generații, iar pergola de deasupra e acoperită cu o viță de ,„strugurii vulpii" pe care Papa a plantat-o pentru umbră. Din strugurii ei nu poți face vin, dar măcar sunt buni pentru gem. Tata scutură din cap. 

- E minunat aici, spune scurt.

Dante mormăie ceva şi începe din nou să înfulece din pui. Este atât de uriaş, încât furculița pare caraghios de mică în mâna lui. Mănâncă de parcă ar fi lihnit, aplecat complet peste farfurie. fanDante este cel mai mare, prin urmare stă în dreapta tatālui. Nero în stânga, cu Sebastian lângă el. Eu stau la coada mesei, acolo unde ar sta mama dacă ar mai fi în viață. 

- Ce sărbătoare este? întreabă Sebastian în timp ce altă salvă de focuri de artificii își ia zborul spre cer. Ο 

- Nu e nicio sărbătoare, îi răspund. Este ziua de naştere a Nessei Griffin. Proprietatea grandioasă ca un palat a familiei Griffin se află chiar pe marginea lacului, în inima cartierului Gold Coast². Lansează focuri de artificii ca să se asigure că absolut toată lumea din oraş ştie că mica lor prinţesă are o petrecere - ca şi cum n-ar fi deja promovată precum Jocurile Olimpice şi premiile Oscar la un loc. il Sebastian nu ştie pentru că nu acordă nicio atenţie lucrurilor care nu au legătură cu baschetul. Este cel mai mic dintre frații mei şi cel mai înalt. A primit o bursă completă la Chicago State şi este suficient de bun ca atunci când vizitez în campus să observ cum fetele se uită insistent la el şi chicotesc peste tot pe unde apare. Uneori, chiar prind curaj şi ii cer să le semneze tricourile.