În depărtare se auzi o sirenă. Cu fața lipită de fereastră, Josh trase adânc aer în piept. Privirea îi rătăcea pe fațadele din cărămidă ale cartierului în care el și Hope se mutaseră cu un an în urmă. O licărire de lumini albastre și roșii își făcu apariția pe bulevardul pustiu și se apropie învăluind toată încăperea atunci când furgoneta se opri în fața ușii de la intrarea în clădire. De-acum, fiecare secundă era numărată. — Josh, va trebui să încep…, imploră Luke. Să se întoarcă și să contemple chipul femeii pe care o iubea era peste puterile lui.

— Josh, șopti Hope în timp ce acul îi pătrundea în venă, nu te uita, nu-i nevoie. Tăcerile noastre ne-au fost întotdeauna de ajuns. Josh se apropie de pat, se aplecă spre Hope și o sărută. Ea își întredeschise buzele livide.

— A fost un privilegiu să te cunosc, Josh dragule, îi zise ea zâmbindu-i și închise ochii. Cineva bătu la ușă. Luke se ridică și lăsă echipa să intre: doi brancardieri și un medic care se năpusti la căpătâiul lui Hope ca să-i ia pulsul. Își scoase din geantă o încâlceală de cabluri și electrozi, i le puse pe piept, la încheieturile mâinilor și la glezne. Medicul se uită la traseele de pe banda de hârtie și le făcu un semn celor doi brancardieri. Apropiară targa și o ridicară pe Hope ca s-o așeze pe o saltea de gheață.

— Trebuie să ne grăbim, zise medicul. Josh îi privi când o luară pe Hope, ar fi vrut să plece cu ei, dar Luke îl ținu de braț și îl trase spre fereastră.

— Chiar crezi că avem sorți de izbândă? oftă el.

— În ceea ce privește viitorul, răspunse Luke, habar n-am, dar în seara asta am făcut imposibilul. Josh se uită în jos la stradă. Brancardierii băgau targa în furgonetă, medicul se urcă și el și închise portierele.

— Dacă doctorul și-ar fi dat seama de ceva… n-o să știu niciodată cum să-ți mulțumesc. — Voi doi sunteți ucenicii vrăjitori, rolul meu nu va fi fost așa de important. Și apoi, puținul pe care l-am făcut pentru ea l-am făcut.

— Ce-ai făcut tu era esențial.

— După teoria ei… și numai viitorul o să ne spună ce și cum, dacă o să-l mai apucăm.