1.Ziua în care lumea s-a sfârşit 

Numiţi-mă Iona. Cam aşa au făcut şi părinţii mei. Mi-au spus John. Iona, John — şi dacă m-ar fi chemat Sam, tot un Iona aş fi fost, nu pentru că le-aş fi purtat ghinion altora, ci pentru că cineva sau ceva m-asilit să fiu în anumite locuri, la un moment dat, negreşit. Mi s-au oferit mijloace de transport şi motive convenţionale sau bizare. Şi, în conformitatecu planul, Iona a fost, clipă de clipă, în locurile indicate. Ascultaţi: Când eram mai tânăr — cu două soţii în urmă, cu 250.000 de ţigări în urmă, cu 3.000 de sticle de băutură în urmă... Când eram mult mai tânăr, am început să adun material pentru o carte care avea să se numească Ziua în care lumea s-a sfârşit. Cartea urma să se bazeze pe fapte reale. Voiam să fie o relatare despre ce au făcut americanii de seamă în ziua când a fost lansată prima bombă atomică asupra Hiroshimei. Urma să fie o carte creştină. Pe vremea aceea eram creştin. Acum sunt bokononist. Aş fi fost bokononist şi atunci, dacă s-ar fi găsit cineva care să mă înveţe minciunile dulci-amărui ale lui Bokonon. Dar bokononismul nu eracunoscut dincolo de plajele acoperite cu pietriş şi de muchiile de coral care înconjoară Republica San Lorenzo, o insuliţă din Marea Caraibelor. Noi, bokononiştii, credem că lumea este organizată în echipe care îndeplinesc Voia Domnului fără să descopere vreodată ce fac. Bokonondă numele de karass unei astfel de echipe, iar instrumentul, kan-kan-ul, care m-a adus în karass-ul meu a fost cartea pe care n-am terminat-oniciodată, cartea pe care voiam să o intitulez Ziua în care lumea s-a sfârşit.

2 Ce frumos, ce frumos 

"Dacă viaţa ta se intersectează cu viaţa altcuiva fără vreo explicaţie logică, scrie Bokonon, atunci persoana aceea poate face parte dinkarass-ul tău." Într-un alt loc din Cărţile lui Bokonon el ne spune: "Omul a creat tabla de şah; Dumnezeu a creat karass-ul. Bokonon vrea să spună că unkarass nu ţine seama de deosebirile naţionale, instituţionale, ocupaţionale, familiale sau de clasă. Forma lui este la fel de laxă ca a unei amibe. În Al cincizeci şi treilea calipso, Bokonon ne îndeamnă să cântăm laolaltă cu el: Un beţiv din parc Care doarme dus, Un vânător din junglă Vânând după apus. Un dentist chinez Şi-a Angliei regină. Toţi se întâlnesc — Piese-ntr-o maşină. Ce frumos, ce frumos. Ce frumos, ce frumos. Ce frumos, ce frumos, Oameni atât de-ndepărtaţi Laolaltă angrenaţi.