Dacă citeşti aceste rânduri, probabil că te întrebi cine eşti.
Îţi dau trei indicii.
Primul indiciu: Tocmai ai stat toată noaptea ca să termini
un referat la literatură despre The Poisonwood Bible1
. Te-a
luat somnul puţin în timp ce scriai şi ai visat că te sărutai cu
James Monroe, al cincilea preşedinte al Statelor Unite şi
promotor al Doctrinei Monroe.
Al doilea indiciu: Îţi scriu din pod, de la ferestruica
rotundă pe care o ştii, cea din capătul dinspre răsărit al
casei, unde tavanul aproape că se uneşte cu podeaua. Munţii
Verzi2
tocmai au redevenit verzi după o ciudăţenie de
ninsoare fleşcăită şi apoasă şi abia dacă reuşeşti să-l vezi pe
Puppy în întunericul dimineţii cum îşi face salturile matinale
în sus şi în jos pe coasta dinspre noi, în felul lui inutil şi
bucuros. După cum se aude, găinilor le-ar trebui mâncare.
Presupun că eu ar trebui să le dau. Găini tâmpite!
Al treilea indiciu: Încă trăieşti.
Mai ştii cine eşti?
Tu eşti eu, Samantha Agatha McCoy, într-un viitor nu atât
de îndepărtat. Scriu asta pentru tine. Ei spun că memoria
mea nu va mai fi la fel, că voi începe să uit lucruri. La
început puţine, pe urmă o grămadă. Aşadar, scriu ca să-mi
amintesc.
Nu va fi un jurnal, un caiet de însemnări intime zilnice sau
ceva asemănător. În primul rând, este un fişier .doc din
laptopul micuţ pe care îl car cu mine pretutindeni, aşa că să
nu romanţăm. În al doilea rând, prevăd că atunci când îl voi
termina (poate că niciodată) va depăşi cu mult dimensiunile
şi întinderea unui jurnal tipic.