Eseul care a fost publicat în 2015 în Italia este o lucrare de care sunt profund atașată deoarece aceasta reprezintă pentru mine, în calitate de profesor universitar, un terminus a quo (punct de plecare) pentru reflecția mea filosofică, iar în calitate de femeie, este ceea ce mi-a permis să ajung la conștientizarea faptului că natura noastră umană este reglată de forțe puternice, sentimente, dorințe, care trebuie stăpânite cu înțelepciune și care își găsesc echilibrul numai grație folosirii înțelepte a rațiunii. M-am inspirat din reflecțiile mele pentru a ajunge, sper, să dau o definiție cât mai completă ranchiunei: ranchiuna evocă mirosul acru și dezgustător al râncedului, se amestecă cu ură, invidie, furie, răzbunare, în timp ce iertarea este o răscumpărare pentru regăsirea păcii, este o atitudine pozitivă. Dar este vital să te eliberezi de ideologia religioasă și să reflectezi cu luciditate asupra adevăratei esențe a iertării, care se arată doar acolo unde există ceea ce este de neiertat, unde există o rană cauzată de Celălalt și care te face să te clatini de durere. A absolvi ceea ce nu ne-a rănit cu adevărat profund este un efort ușor și nu este o iertare adevărată. Este o falsă consolare și o pură convenție culturală. Scriind cartea am dat naștere ideii că ofensele suferite care ne-au marcat produc o rezonanță emoțională profundă pe care nu o putem ascunde și că fiecare criză existențială legată de experiența durerii, dacă este controlată cu înțelepciune, ne poate determina să ne manifestăm potențialul creativ, chiar dacă este nevoie de timp și efort pentru a atinge acest obiectiv. De-a lungul acestei călătorii mi-au fost de mare ajutor paginile spectaculoase și tăioase pe care Emil Cioran, un filosof pe care îl iubesc foarte mult, le dedică ranchiunii, pagini intense care redau demnitate acestui sentiment care ne aparține și care stă la baza unui act cu adevărat creativ. Putem spune că ranchiuna este o expresie a naturii noastre umane, deoarece orice ofensă îndreptată către noi înșine este o rană narcisistă, iar apărarea supraviețuirii noastre este un răspuns mental și fiziologic legitim. Prin urmare, sper ca cititorul român să aprecieze această carte a mea și, urmărind cuvintele mele, să înțeleagă că la fel cum darul este o surpriză, un cadou neașteptat, tot așa și experiența echilibrată a ranchiunei poate deveni un instrument pentru a obține o mai mare conștientizare personală, o formă de înțelepciune și de evoluție mentală.