Introducere

 Imaginează-ți o monedă de un cent. Fiindcă ai văzut, probabil, de-a lungul vremii, de sute, dacă nu de mii de ori, o monedă de un cent, n-ar trebui să ai nicio dificultate să-ți amintești cum arată. Ai imaginea ei stocată în memorie. Sau poate nu? Care președinte este reprezentat pe aversul monedei? În ce direcție privește? Ești sigur? Unde e trecută data? Dar cuvintele LIBERTY? IN GOD WE TRUST? Ce e reprezentat pe revers? Ai putea desena ambele fețe din memorie, cu cea mai mare precizie, chiar în clipa aceasta? Cum e posibil să fi reținut o monedă de un cent și, în același timp, să-ți amintești atât de puține lucruri despre ea? Te lasă oare memoria? Nu te lasă. Face exact ceea ce trebuie să facă. Creierul tău este senzațional. 

În fiecare zi realizează miriade de miracole — vede, aude, gustă, miroase, pipăie. Mai simte și durere, plăcere, temperatură, stres, precum și o mare varietate de emoții. Face planuri și rezolvă probleme. Știe care este poziția ta în spațiu, pentru ca tu să nu te lovești de pereți sau să nu cazi de pe bordură, când vrei să traversezi strada. Înțelege și produce limbaj. Mediază dorința ta de ciocolată și de sex, capacitatea ta de empatie față de bucuria sau suferința altora, precum și conștiința faptului că exiști. Și mai știe să memoreze. Dintre toate miracolele complicate și senzaționale pe care le realizează creierul tău, memoria este cel mai mare. Ai nevoie de memorie pentru a învăța orice. Fără memorie, informațiile și trăirile nu pot fi reținute. Necunoscuții ar rămâne niște străini. N-ai putea să reții fraza precedentă nici până la finalul celei de față. Depinzi de memorie pentru a o suna pe mama ta mai târziu în cursul zilei și pentru a-ți lua medicamentele de inimă seara, înainte de culcare. 

Ai nevoie de memorie pentru a te îmbrăca, a te spăla pe dinți, a citi aceste cuvinte, a juca tenis și a conduce mașina. Îți folosești memoria din clipa în care te trezești până în momentul când te duci la culcare, și, chiar și în somn, memoria ta continuă să funcționeze. Întâmplările și momentele semnificative din viața ta creează, în succesiunea lor, narațiunea vieții tale și identitatea ta. Memoria îți permite să știi cine ești și cine ai fost. Dacă ai cunoscut vreodată pe cineva care și-a pierdut istoria personală din cauza bolii Alzheimer, atunci știi că memoria este esențială pentru existența umană. Dar, oricât ar fi de miraculoasă, necesară și omniprezentă în viețile noastre, memoria nu este nici pe departe perfectă. Creierul nostru nu este proiectat să rețină nume de persoane și ce avem de gând să facem mai târziu sau să catalogheze tot ceea ce întâlnim. Aceste imperfecțiuni se înscriu pur și simplu printre setările din fabrică. Până și în cazul minților celor mai istețe, memoria este failibilă. Un bărbat celebru pentru faptul că a memorat peste o sută de mii de cifre ale numărului pi poate uita ziua de naștere a soției lui sau ce caută în sufragerie. 

De fapt, cei mai mulți dintre noi uităm până mâine mare parte a experiențelor trăite astăzi. Dacă gândim lucrurile global, asta înseamnă că uităm cea mai mare parte din viața noastră. Câte zile de anul trecut îți mai amintești în întregime, detaliat? Majoritatea oamenilor își amintește în medie între opt și zece zile. Ceea ce nu reprezintă nici măcar 3% din ceea ce ai trăit în trecutul recent. De acum cinci ani, îți amintești și mai puțin. Iar mare parte din ceea ce ne amintim este incomplet și inexact. Amintirile noastre despre evenimente sunt deo sebit de vulnerabile la omisiuni și editări neintențio nate. Mai știi unde erai, cu cine erai și ce făceai când a fost ucis președintele Kennedy, când a explodat naveta spațială Challenger sau când s-au prăbușit Turnurile Gemene, la 11 septembrie 2001? Chiar și după mulți ani, evenimentele șocante și încărcate de emoție par încă vii în amintire. Dar, dacă ai revizitat vreodată evenimentele acelei zile, dacă ai citit sau ai urmărit vreun reportaj despre ele, bag mâna în foc că amintirea ta detaliată, de care ești atât de convins, este încărcată de lucruri pe care, în realitate, nu le-ai trăit. Lăsând exactitatea la o parte, ce-și amintește creierul tău?