Trăim vremuri care poartă cu sine promisiunea de a ne rezolva toate problemele de care suferim. Fie că facem referire la sfaturile în șapte pași pe care le regăsim peste tot în mass-media, fie că avem în vedere tonele de cărți care vin cu făgăduiala de a ne oferi fericirea deplină, ori îi luăm în considerare pe cei auto-intitulați guru într-ale psihismului uman, pare că totul e doar o chestiune de timp până când starea de completitudine totală ne va cuprinde. Din păcate pentru noi, lucrurile nu stau tocmai așa, iar pentru o civilizație întratât de fixată pe obținerea fericirii, părem de-a dreptul incompetenți la această sarcină. Ne este oare interzisă, nouă oamenilor, această stare de grație sau metodele prin care încercăm să ne bucurăm de un trai fericit sunt cele care ne provoacă atâta suferință? La această întrebare încearcă să găsească un răspuns Oliver Burkeman, care chestionează în paginile care urmează perceptele gândirii pozitive, paradigmă care, prin promovarea unui optimism deșănțat, domină în ultimele decenii răspunsul la o preocupare care ne macină de milenii: cum să găsim fericirea? Punctul de plecare în acest demers îl reprezintă mirarea pe care o aduce în joc conștientizarea faptului că în ciuda avantajelor care vin odată cu viața modernă, depresia și anxietatea au ajuns sa fie privite drept marile maladii ale secolului XXI.

Bunăstarea financiară nu vine la pachet cu seninătatea sufletească, stresul la birou e o realitate cunoscută de toată lumea, iar relațiile interpersonale, fie ele intime sau de natură profesională,par din ce în ce mai disfuncționale și mai greu de întreținut. Ne străduim din răsputeri să găsim rezolvări la aceste situații care ne tulbură viețile, dar pe măsură ce înaintăm în acest demers, pare că întreg universul complotează împotriva noastră, iar la capătul drumului ne așteaptă aceeași stare de nefericire, nesiguranță și incertitudine. Oricât de paradoxală ar putea părea concluzia la care ajunge jurnalistul britanic, este una cu darul de a ne pune pe gânduri și cu forța de a ne schimba total modul în care ne raportăm la realitate: ceea ce ne sabotează dorința noastră de a fi fericiți sunt tocmai eforturile înverșunate pe care le depunem pentru a atinge această stare. Într-un periplu de forță în care suntem familiarizați cu ceea ce Oliver Burkeman numește calea negativă spre fericire, ne sunt dezvăluite prin intermediul unor personaje unice în felul lor aparte de a fi și de a funcționa, modalități, ce vin în contradicție cu simțul comun, prin care să găsim acel echilibru care să facă loc bucuriei de a trăi. Încă de la începuturile mele în cariera de consultant de business am fost confruntat cu provocarea de a veni cu soluții, pe care în bună măsură am reușit să le furnizez clienților mei, într-un mediu în care contextele și oportunitățile sunt mereu în schimbare. Nu ai cum să eviți stările de incertitudine și nici eșecurile, mai mici sau mai mari, nu te vor ocoli. Pentru a face față unor astfel de situații extrem de volatile, tocmai cu scopul de a ajunge în punctul care săți permită creșterea și dezvoltarea, cred că e nevoie de ceea ce psihologii numesc disponibilitate adaptativă. Despre această trăsătură psihică îmi pare că vorbește Oliver Burkeman atunci când ne prezintă beneficiile căii negative spre fericire sau când ne vorbește despre conceptul de capabilitate negativă. Marele dar pe care ni-l face această carte este acela că nu ne oferă soluții panaceu la toate problemele cu care ne confruntăm zi de zi. Nu vine cu promisiunea de a ne oferi o rețetă standardizată care să ne garanteze atât succesul profesional, cât și fericirea în plan personal. În schimb, ne oferă niște instrumente pe care să le folosim în funcție de ce ne scoate viața în cale, iar noi, înarmați cu acea disponibilitate adaptativă de care vorbeam, să știm cum să ne raportăm la realitate într-un fel care să ne ducă cu bine mai departe pe drumul pe care ni l-am ales. Cine știe, poate că dacă ne vom lua puțin timp și vom medita și asupra jumătății goale a paharului, vom sfârși dacă nu mai fericiți, măcar mai senini.