Oricine a citit vreodată un roman ştie că guvernantele se presupune că sunt supuse şi exploatate. De asemenea, se presupune că sunt liniştite, folositoare şi ascultătoare, fără să se mai menţioneze, respectuoase faţă de stăpânul casei. Leo, Lord Ramsay, se mira exasperat de ce n-au putut şi ei să aibă una dintre acestea. În loc de asta, familia Hathaway a angajat-o pe Catherine Marks, care, după părerea lui Leo, arunca o umbră urâtă peste întreaga profesie. Nu pentru că Leo găsea vreo vină abilităţilor reale ale lui Marks. Făcuse o treabă excelentă instruindu-le pe cele două surori ale lui mai mici, Poppy şi Beatrix, în cele mai delicate aspecte ale etichetei sociale. Şi avuseseră nevoie de nemăsurat de mult ajutor, deoarece nimeni din familia Hathaway nu se aşteptase să se amestece în cercurile înaltei societăţi britanice. Aşa că fuseseră crescute în ambianţa strictă a clasei de mijloc, într-un sat, la vest de Londra. Tatăl lor, Edward Hathaway, fusese un erudit specializat în istoria medievală, considerat un om de bună condiţie, dar nu un aristocrat. Totuşi, după o serie de evenimente ciudate, Leo a moştenit titlul de Lord Ramsay. Deşi învăţase pentru a deveni arhitect, acum era viconte, proprietar de pământuri şi de arendaşi. Familia Hathaway se mutase pe domeniul Ramsay din Hampshire, unde făceau efort să se adapteze cerinţelor noii lor poziţii. Una din cele mai mari provocări pentru surorile Hathaway a fost să înveţe absurd de nenumăratele reguli şi mofturi, care se pretindeau tinerelor doamne din înalta societate. Dacă n-ar fi fost instruirea răbdătoare a lui Catherine Marks, familia Hathaway s-ar fi comportat la Londra, cu delicateţea unor elefanţi loviţi de streche. Marks făcuse minuni cu toţi, mai ales cu Beatrix, care era fără îndoială cea măi excentrică fiică a unei excentrice familii. Deşi Beatrix ar fi fost fericită să zburde pe pajişti şi prin păduri, ca o creatură sălbatică, Marks reuşise să îi imprime acel fel de comportament necesar într-o sală de bal. Pentru fete scrisese adeseori o serie de poezii privind eticheta, conţinând nestemate literare ca: Tinerele doamne trebuie să demonstreze reţinere când vorbesc cu un străin. Flirtul, arţagul sau lamentările pun reputata noastră în pericol. Normal, Leo n-a putut să reziste să nu-şi bată joc de talentul poetic al lui Marks, dar în sinea lui a trebuit să admită că metodele ei au dat roade. Poppy şi Beatrix au navigat cu succes prin Sezonul londonez. Şi Poppy se măritase recent cu hotelierul Harry Rutledge. Acum doar Beatrix mai rămăsese. Marks îşi asumase rolul de damă de companie şi însoţitoare a energicei fete de nouăsprezece ani. În ce priveşte restul familiei Hathaway, Catherine Marks era practic o membră a ei. Dar în ceea ce-l privea pe Leo, nu putea să o sufere pe această femeie. Îşi exprima părerile după cum o tăia capul şi îndrăznea să-i dea lui dispoziţii, în rarele ocazii, când Leo încerca să fie prietenos, ea se repezea la el, sau îi întorcea spatele cu dispreţ. Când el îşi expunea o părere perfect raţională, cu greu putea să termine o propoziţie, înainte ca Marks să înşire toate motivele, pentru care el greşea. În faţa constantei ei aversiuni, Leo nu putea să facă altceva decât să răspundă în acelaşi fel. Şi în ultimul an încercase să se convingă pe sine însuşi că nici nu conta că ea îl dispreţuia. Existau multe femei în Londra, care erau infinit mai frumoase, mai atrăgătoare şi mai interesante decât Catherine Marks. Dacă nu l-ar fascina atât! Poate că din cauza secretelor, pe care ea le apăra cu atâta înverşunare. Marks nu vorbea niciodată despre copilăria ei, sau despre familia ei, sau de ce se angajase la familia Hathaway. O scurtă perioadă predase într-o şcoală de fete, dar refuza să discute despre ocupaţia ei de profesoară, sau să explice de ce o părăsise. Existau zvonuri, răspândite de fostele eleve, că s-ar putea să fi fost în relaţii proaste cu directoarea, sau că era o femeie ruinată, a cărei lipsă de mijloace materiale o obligase să-şi caute serviciu. Marks era aşa de introvertită şi de tenace, încât adesea era uşor să uiţi că era încă o femeie tânără, abia de peste douăzeci de ani. Când Leo a întâlnit-o prima oară, era întruchiparea perfectă a unei fete bătrâne şi uscate, cu ochelarii ei, cu încruntarea ei respingătoare şi cu linia severă a gurii. Coloana ei vertebrală era dreaptă ca un vătrai, iar părul era castaniu mat ca o molie de măr şi întotdeauna foarte strâns adunat la ceafă. Moartea Fioroasă, o poreclise Leo, în ciuda obiecţiilor familiei