Introducere 

De unde vin toate aceste frici pe care le trăim şi de ce le încearcă atât de multe persoane? De ce regret imediat ce întreprind o acţiune? Sunt nehotărâtă şi mie frică să nu fiu condamnată De ce mi-e frică de lumea spiritelor, la lăsarea întunericului? Ziua nu mi-e frică. Numai noaptea mi-e frică de faptul că vor veni să mă viziteze. Cum să mă eliberez de această frică? Îmi puteţi sugera o expresie pe care s-o folosesc în cazul fricilor care blochează belşugul? In ciuda bunelor mele intenţii, unele din vechile mele idei se manifestă încă puternic şi-mi dau seama că-mi fac rău Am impresia că sugeraţi că e negativ să ai credinţe. Am crezut întotdeauna că ni se întâmplă ceea ce credem şi gândim. Scrie în Biblie. E adevărat că am văzut credinţe schimbându-se de-a lungul anilor, cum ar fi, de exemplu, ce credem despre noi. Nu e normal să ai credinţe? Am avut întotdeauna impresia că dacă cred în ceva înseamnă că am o credinţă puternică. Sunteţi de acord cu acest lucru? Sufăr de claustrofobie. E vindecabilă? Cum pot să scap de agorafobie? Visez des beţivi şi mi-e foarte frică de ei în viaţa de zi cu zi. 

Mi-e frică să nu vomite pe mine. Din cauza asta nici nu fac călătorii în grup. Ce credeţi despre acest lucru? Ce pot să fac? Credinţele mele vin toate de la părinţii mei? Dacă uneori credinţa e mai puternică decât raţionamentul, cum să fac ca să identific şi, mai ales, să schimb această credinţă când raţionamentul nu reuşeşte? Dacă cer un lucru crezând în el, dar acest lucru ar putea să nu fie bun pentru mine, cum să încetez să-l mai vreau? Când hotărăsc să am o discuţie cu soţia mea şi mă contrazice, mă blochez. Nu mai sunt în stare nici să vorbesc nici să-mi exprim părerea. De ce? Soţul meu se teme îngrozitor ca nu cumva să rămână fără bani chiar dacă are un serviciu permanent şi o soţie care are o asigurare de accidente de muncă. Ce e de făcut sau de zis? Am fost nefericită atât de mult timp încât atunci când sunt fericită mi-e frică să nu mi se întâmple ceva îngrozitor. Pe scurt, mi-e frică să nu fiu pedepsită pentru că sunt fericită. 

Ce să fac? Spuneţi că dacă exprimăm verbal ce vrem, dar în interiorul nostru ne temem ca nu cumva să se întâmple contrariul, ceea ce vrem mi se îndeplineşte. Cum să facem atunci ca să reducem la tăcere această voce a fricii adânc înrădăcinată în noi? Vorbiţi de credinţe în realizarea dorinţelor noastre. În ce fel mă pot convinge că eu cred în ele când conştiinţa îmi spune contrariul? Aveam o viaţă foarte activă şi plină şi nu înţeleg mesajul pe care soţul meu mi la lăsat când s-a sinucis. Încerc de un an şi jumătate. Acum mi-e teamă să-mi reiau viaţa activă de dinainte. Înainte de a pleca, soţul meu mi-a spus că nu mai era în stare să ţină pasul cu evoluţia mea. Mă puteţi ajuta? Eu şi soţul meu avem aceeaşi perioadă de concediu. El este agorafob. Se teme de tunete, poduri, autostrăzi etc. Am hotărât să-mi fac concediul în Europa împreună cu o colegă, pentru că agorafobia lui mă afectează prea mult şi nu mă simt în siguranţă. Mă simt foarte vinovată oie să evoluez, dar mă simt întotdeauna vinovată faţă de soţul meu. E bine să merg în această călătorie? Ce să fac? Pot să-mi ajut soţul să scape de agorafobie?