Ei bine, acuma pentru ce vă bateţi gura atâta? Emma Bauer îşi dădu seama că fiica şi nepoata ei se certaseră încă de cum păşiră pe uşa apartamentului ei. Sprâncenele atent îngrijite ale fiicei sale erau acum încruntate, gura ei era adunată asemeni unui sac legat. Îşi ţinea braţele şi umerii ţepeni, ţinând geanta strâns lipită de ea. Emma inhală mirosul pătrunzător al parfumului franţuzesc în timp ce Grace îi sărută obrazul. — Nu ne-am certat, mamă. Emma chicoti. — Ei, e clar ca lumina zilei că v-aţi certat. Pe bune, aveţi de parcurs un drum de doar treizeci şi cinci de minute până aici. Chiar nu puteţi să rezistaţi mai mult de-atât fără să vă dondăniţi? — Suzanne şi cu mine am venit să te ajutăm să te muţi şi nu ca să ne spălăm rufele murdare în faţa ta. — Draga mea, dacă tu ai putea să vezi norul acela ameninţător ce pluteşte deasupra voastră, n-ai mai pomeni de spălatul rufelor. — Acum fabulezi şi tu, mamă. Grace îi zâmbi scurt lui Emma, după care se întoarse spre Suzanne cu o privire tranşantă care exprima cât se poate de clar mesajul: ”Nu în faţa bunicii.” 6 Suzanne îşi roti ochii. — Oricum, bunica va afla mai devreme sau mai târziu. Tr s turile şi gesturile tr dau relaxare ă ă ă şi indiferenţă, ca de altfel şi blugii ei spălăciţi şi bluza extrem de largă pe care o purta. Suzanne era în vârstă de treizeci de ani, însă îşi aruncă geanta de pe umăr pe canapeaua lui Emma şi se lăsă jos lângă ea ca un adolescent îmbufnat. — Ţi-e frică să îi spui despre ce e vorba pentru că ştii că bunica va fi de partea mea. — Ba n-aş crede. Obrajii lui Grace serveau acum drept termometru pentru temperatura ei crescândă, un lucru tipic şi pentru tatăl ei. — Discuţia noastră s-a încheiat, Suzanne. Am venit aici ca să muncim. — Să muncim? repetă Emma. Ea îşi examină fiica, uşor amuzată. Grace purta nişte pantaloni de pânză de un albastru deschis şi un pulover de caşmir ce se asorta cu lanţul din perle pe care-l purta la gât. La cei cincizeci şi cinci de ani, ea continua să se menţină suplă şi în pas cu moda, cu părul blond spre roşcat şi cu unghii proaspăt vopsite la un salon. — Ei bine, Gracie, sunt încântată să constat că te-ai îmbrăcat cu vechile tale haine de lucru. — Astea sunt zdrenţele pe care le poartă mama, spuse Suzanne cu dispreţ. Perlele sunt false. Emma râse, însă când expresia îngrijită a lui Grace nu se schimbă, ridică umerii în semn de resemnare. — Bine-atunci, dacă voi nu vreţi să îmi spuneţi motivul gâlcevii, atunci haideţi mai bine să bem puţină cafea şi apoi să începem să împachetăm.