Servitutea a existat pe scarã largã, nu doar în Antichitate ºi în Evul Mediu, ci ºi în vremurile moderne, adicã de la 1500 încoace. De fapt, între 1450 ºi 1750 a suferit o extindere considerabilã, pe mãsurã ce sclavia a ajuns sã predomine în cele douã Americi, iobãgia a fost adoptatã în Europa de Est, iar Imperiul Otoman – un regim dinamic condus de o elitã þinutã în scl avie – a cunoscut o înflorire spectaculoasã. Emanciparea de la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul celui de-al XIX-lea a pus capãt majoritãþii acestor fe - nomene, dar servitutea a continuat sã se manifeste, o datã cu rãspândirea practicii muncii sub contract în strãinãtate în imperiile coloniale francez, german, olandez ºi britanic, a aservirii datornicilor în America Latinã, Africa ºi Asia, precum ºi a sclaviei în Africa, China, Asia de Sud-Est ºi Orientul Mij - lociu. În secolul al XX-lea, impunerea servituþii a trecut într-o nouã etapã atunci când munca forþatã a devenit o componentã esenþialã a statului to - talitar. În mod caracteristic, servitutea impusã în timpurile moderne cãuta sã rezolve o problemã vitalã a forþei de muncã, datoratã incapacitãþii temporare a sistemelor comerciale agricole de a opera într-o manierã capitalistã nor - malã, adicã de a angaja suficientã mânã de lucru liberã prin oferirea unui salariu. 

De eºecul acestui mecanism de recrutare erau rãspunzãtoare fie lipsa unei forþe de muncã indigene, fie prezenþa uneia care nu era potrivitã pen tru munca salarizatã deoarece se compunea din vânãtori, culegãtori sau þã rani. Astfel, în loc sã ofere o alternativã la capitalism, servitutea a deve nit un instrument pe care sistemele capitaliste în crizã de mânã de lucru erau obli gate sã se bazeze. 

Nivelul de manifestare a servituþii în timpurile moderne este propor þio nal cu gradul în care producþia economicã era o formã distorsionatã de capi ta - lism. De asemenea, exprimã mãsura în care societãþile moderne au con tinuat sã fie structurate de un alt factor decât clasa. Cele douã variante la societa - tea de clasã erau o societate stratificatã prin servitute sau, respectiv una stratificatã prin ordine definite juridic (de exemplu, nobilimea, cle rul, oa - menii de rând). În Europa de Est, cele douã au funcþionat împreunã, în timp ce în cele douã Americi, în lipsa ordinelor, sclavia a furnizat elementul co - respunzãtor clasei. Implicaþiile sociale ale servituþii nu erau, în principiu, dife rite de cele asociate cu societatea fondatã pe ordine. În ambele ca zuri se pro pu nea o inegalitate definitã mai degrabã prin lege decât pur ºi simplu prin avere. În aceastã privinþã, servitutea modernã a contribuit la pãstra rea cre dinþelor sociale tradiþionale ºi, astfel, la limitarea impactului pe care l-a avut capitalismul asupra transformãrii atitudinilor ºi relaþiilor sociale.