DESPRE CE ESTE VORBA De atâta extaz al progresului ne-am pierdut gustul pentru tot ceea ce este fantastic și plin de mister. Din acest motiv, doresc să încep cu un basm. Vechile povești își păstrează mereu valoarea. Prin ele se transmit adevăruri, din generație în generație, în vechile povești întâlnim lucruri pe care de fapt, în adâncul inimii noastre, le știam de mult. Dar basmele se simt în largul lor și pe tărâmul subconștientului. Dacă vrem să aflăm ceva despre noi și despre năzuințele noastre, basmele sunt cea mai bună sursă. Cel pe care vi-1 propun provine din tezaurul din jurul regelui Arthur. Regele Arthur și cavalerii lui se aflau la vânătoare în Inglewood. Deodată, regele și-a dat seama că s-a rătăcit -și mai trebuie să știm că în codrii Inglewood sălășluiau nenumărate făpturi mitice, nu toate bine intenționate, o întreagă lume de dincolo. Spre ghinionul său, lui Arthur i-a ieșit în cale o vietate coborâtă parcă dintr-un film al fraților Coen, o chintesență a răului: vrăjitorul Sir Gromer. Arthur nu avea nicio șansă în confruntarea cu Gromer. în chip straniu însă - să nu uităm că este un basm - Gromer i-a oferit victimei sale o șansă de scapare. Cu o condiție: să se întoarcă exact acolo, exact peste un an și să-i dea răspunsul la o întrebare. Dacă răspunsul va fi corect, scăpa cu viață, dacă nu, era sortit să moară. Regele Arthur s-a întors abătut la Carlisle Castle și i-a mărturisit curând ce pățise nepotului și confidentului său, Sir Gawain. în epoca de glorie a cavalerilor, deprimarea era un tabu, melancolia trecea drept o purtare necuvenită, permisă doar amoreza-ților nefericiți, și asta doar pentru scurt timp. Prin urmare, Arthur și-a deschis inima față de prietenul lui. Acesta, la fel ca oricare dintre noi, a vrut să afle în primul rând ce întrebare îi pusese Sir Gromer. Și era una dintre cele primordiale: „Care este cea mai mare dorință a unei femei?" Gromer cel rău anticipa astfel o întrebare cât se poate de asemănătoare a lui Sigmund Freud („Ce vrea femeia?"), care avea să fie pusă însă cu vreo mie cinci sute de ani mai târziu, iar Arthur avea la dispoziție doar un an ca să găsească răspunsul corect.