Astăzi decidem cum va fi lumea în 2050 şi tot astăzi o pregătlm pe aceea din 2100. În funcţie de ceea ce facem noi acum, copiii şi nepotu noştri vor locui într-o lume în care se va putea trăi sau vor traversa un infern blestemându-ne. Pentru a le lăsa o planetă locuibtlă, trebuie să ne dăm osteneala să gândim viitornl. să înt,.elegem de unde vine şi cum trebuie acţionat asupra lui. Nu-i un lucrn imposibil: Istoria respectă nişte legi care, odată cunoscute, ne permit s-o prevedem şi s-o orientăm. Situat.ta e Itmpede: forţele pieţ.ei au luat planeta în stăpânire. Ultlma expresie a triumfului individualismului, acest marş victorios al banului explică esenţa celor mai recente convulsii ale Istoriei: pentru a o accelera, refuza sau stăpâni. Dacă această evoluţJe va continua, banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da, încet-încet, va măcina şi Statele Unite ale Americii. Devenită lege mondială unică, legea pieţei va duce la apartţJa a ceea ce voi numi aici hiperimperiuL entitate planetară de necuprins, făuritoare de noi valori comerciale şi de noi forme de alienare, de bogăţJe, dar şi de sărăcie extreme; curbe de sacrificiu vor fi impuse natur11 înseşi; sectornl privat îşi va adjudeca totul, inclusiv armata, pollţJa şi justlUa. Flinta umană îşi va adăuga treptat proteză după proteză, înainte de a deveni ea însăşi un artefact vândut în serie unor consumatori pe cale să devină ei înşişi nişte artefacte. Apoi, inutil în cele din urmă propriilor creaţii, omul va dispărea şi el. 

Dacă omenirea refuză acest viitor şi întrernpe în mod violent procesul globalizării, înainte chiar de a se fi eltberat de allenărlle ei anterioare, ea va bascula într-o succesiune de barbarii regresive şi războaie devastatoare, utilizând arme încă de neimaginat astăzi, opunând state, grupări religioase, entităţi teroriste şi piraţi privaţi. Voi numi acest război hiperconjl.ictuL Şi el ar putea face omenirea să dispară. În sfârşit, dacă mondializarea poate fi pusă sub control fără a fi refuzată, dacă piaţa poate fi delim1-:­ tată fără a fi abolită, dacă democraUa poate deveni planetară rămânând totuşi concretă, dacă dominaţia unui imperiu asupra lumii întregi poate lua sfârşit, atunci se va deschide un nou orizont infinit de libertate, de responsabilitate, de demnitate, de autodepăşire, de respect pentru celălalt. Este ceea ce voi numi hiperdemocraţia. Ea va duce la instalarea unei guvernări mondiale democratlce şi a unui ansamblu de 1nstltuU1 locale şi regionale. Printr-o utlltzare regândită a fabulosului potenţial al notlor tehnologii, ea va permite tuturor accesul la gratuităU şi îmbelşugare, va permite fiecăruia să profite în mod echitabil de binefacerile imaginaţiei societăţii de consum, să-şi apere libertatea de propriile excese şi de cele ale duşmantlor săi, să lase generaţiilor viitoare un mediu înconjurător mai bine protejat, să plăsmuiască, inspirându-se din înţelepciunea tuturor popoarelor, noi moduri de a convieţui şi de a făuri ceva împreună