Prelegerea de faţă a fost scri să pentru volumul omagial apărut cu ocazia celei de-a şaptezecea aniversări a prietenului meu Eduard Baumgarten. De fapt, ea nu se potriveşte, în esenţa ei, nici cu o ocazie într-atât de festivă şi nici cu natura plină de voioşie a momentului jubiliar, fiind, s-o recunoaştem, o Ieremiadă, un îndemn spre pocăinţă şi schimbare adresat întregii omeniri, îndemn despre care s-ar putea spune că i-ar sta mai bine unui predicator al penitenţei, cum e renumitul augustinian vienez Abraham a Santa Clara, decât unui cercetător al ştiinţelor naturii. Dar noi trăim într-un timp în care cercetătorul ştiinţelor naturii e cel capabil să vadă cu deosebită precizie anumite pericole. Astfel, a predica devine pentru el o datorie. Predica mea radiodifuzată a aflat un ecou care m-a uimit. Am primit nenumărate scrisori de la oameni care-mi cereau textul tipărit, iar în cele din urmă cei mai buni prieteni m-au îndemnat categoric să fac această scriere accesibilă unui larg public cititor. Toate acestea sunt de natură să contrazică pesimismul ce -pare să răzbată din scrierea mea: Omul care de bună seamă era de părere că predică însingurat în pustie vorbea, după cum s-a constatat, în faţa unui auditoriu numeros şi înţelegător! Mai mult chiar: Recitind cuvintele mele, îmi sar în ochi mai multe afirmaţii care încă din momentul în care le-am aşternut pe hârtie erau puţin exagerate, astăzi ele fiind de-a dreptul neadevărate. Astfel, la pagina 103 se poate citi că ecologia ar fi o ştiinţă a cărei importanţă nu e recunoscută îndeajuns . Acest lucru chiar că nu mai poate fi afinnat astăzi, când organizaţia noastră bavareză „Gruppe Okologie" se bucură de atenţie şi înţelegere din partea forurilor competente. Pericolul suprapopulă1ii şi cel al ideologiei creşterii sunt estimate corect de către un număr tot mai mare de oameni raţionali şi responsabili. Împotriva pustiirii spaţiului vital se iau tot felul de măsuri care, ce-i drept, nu sunt nici pe departe suficiente, dându-ne însă speranţa că în curând ele vor fi întru totul corespunzătoare. În mod îmbucurător, trebuie să-mi rectific afirmaţiile şi în altă privinţă. Am scri s când am dezbătut doctrina behavioristă că ea ar avea „în mod indiscutabil o vină considerabilă în colapsul moral şi cultural al Statelor Unite, ce se profilează ameninţător". Între timp, chiar în Statele Unite au început să se audă o se1ie de voci care combat în mod energic această teorie eronată. Împotriva lor se recurge încă la toate mijloacele posibile, dar ele sunt auzite, iar adevărul nu poate fi ascuns timp îndelungat decât făcând să amuţească acele voci. Epidemiile spirituale ale contemporaneităţii au obiceiul ca, venind din America, să apară în Europa cu o oarecare întârziere. În timp ce behaviorismul e în scădere în America, el e în mare vogă printre psihologii şi sociologii europeni . În mod vizibil, această epidemie e trecătoare.