Marat Gabidullin nu este un pocait. Nu este un avertizor chinuit de mustrari de constiinta, care a decis ' ' intr-o buna zi sa se intoarca impotriva organizatiei din care a fa.cut parte pentru a o denunta. Nu! Marat este un soldat. Un infanterist printre altii, simpla carne de tun. Un homo-sovieticus care poarta in sine toate schizofreniile omului rus contemporan. Este mandru ca a fa.cut parte din fortele aeropurtate ale armatei regulate din tara lui. Este mandru ca a luptat impotriva ISIS in Siria, in calitate de mercenar al Grupului Wagner. De altfel, Marat jubileaza atunci cand poveste~te ca a participat la operatiunea ce a fa.cut posibila recucerirea Palmyrei din mainile islami~tilor. Palmyra, fantasma tuturor celor care viseaza la civilizatiile indepartate ~i milenare. ~i totu~i, Marat se simte oarecum jenat sa admita ca a servit in Wagner, armata din umbra, ilegala, aflata azi in atentia media, acuzata de comiterea celor mai grave fapte, violuri, torturi ~i crime, impotriva populatilor civile din ta.rile in care a actionat. ' ' Din Ucraina in Siria. Din Libia in Africa Centrala. Iar de acum in Mali. 

Deschizand aceasta carte, nu trebuie sa ne a~teptam la confesiunile unui vinovat. Povestea este marcata de contradictiile care il bantuie pe autorul ei. Este o poveste profund ruseasca, aceea a unei rupturi ~i a unei mantuiri. Aventura unui soldat din intamplare al unei armate care, oficial, nu exista. Pentru a exista, Marat a decis sa scrie. Sa stabileasca faptele, sa inscrie in marmura istoriei povestea sa ~i a camarazilor sai de arme. 0 poveste pana acum sugrumata de autoritatile din tara lui. Caci, potrivit Kremlinului, Grupul Wagner nu exista. Aceasta forta armata trimisa in cele patru colturi ale lumii, potrivit hartii intereselor regimului rus, ar fi, in versiunea oficiala, doar o fantasma a detractorilor acestui regim. In frunte cu occidentalii. Intrebat de nenumarate ori despre acest subiect, Vladimir Putin a refuzat constant sa recunoasca faptul ca a recurs la mercenari in zonele de conflict ~i a negat sistematic orice legatura intre Kremlin ~i Compania militara privata. In primul rand, fiindca mercenariatul este o activitate oficial ilegala, pasibila de o pedeapsa de pana la opt ani de inchisoare cu executare, conform articolului 348 din Codul penal. Apoi, pentru ca aceasta tacere complice ii aduce avantaje pre~edintelui rus. Trimiterea de mercenari ii permite unui stat sa economiseasca pensii[e ~i salariile pe care ar trebui sa le plateasca soldatilor din armata regulata. De asemenea, permite sa ascunzi mortii. Marat explica: ,,Generalii no~tri incepusera sa se ingrij oreze de eventualele pierderi. Compatriotii no~tri nu aveau chef sa se gandeasca la razboi ca la un eveniment care putea produce morti. Era, a~adar, nevoie sa se gaseasca un compromis. Unul dintre aceste compromisuri a fost sa se recurga la o structura paralela, a carei participare la razboi putea, la nevoie, sa fie negata, continuand sa li se arate concetatenilor no~tri o imagine frumoasa, lini~titoare, pentru ca ei sa continue sa fie mandri ~i fericiti, sa aplaude la paradele militare din Piata Ro~ie, incantati de puterea fortelor noastre armate". ~i, in al treilea rand, fiindca Wagner ii ofera lui Vladimir Putin un ,,joker': Puterea de a practica ceea ce se cheama ,,negarea plauzibilitatii", care consta in a respinge orice responsabilitate pentru abuzurile comise de mercenari sau pentru operatiunile care s-ar putea sfar~i prost pe teren. Un fel de a spune: ,,noi nu avem nicio vina ~i, daca aveti probleme cu Wagner, adresati-va responsabililor Wagner!" Iata in ce consta intreaga abilitate a stratagemei! Wagner nu are o existenta juridica. Este o societate-fantoma, pentru care nimeni nu i~i asuma public nici conducerea, nici actiunile.