Unele neînţelegeri privind achitarea de către partea română a sumei pentru achiziționarea seriei a VI-a a Caracatiței au făcut ca difuzarea acesteia să întîrzie un pic. Deși anunţat cu mare tam-tam, primul episod era amiînat de la o sîmbătă la alta. Atunci s-a petrecut un lucru semnificativ, extrem de semnificativ pentru receptarea de către telespectatorii români a acestui serial celebru. Ei nu s-au mulţumit să protesteze, cum ar fi făcut în cazul oricărui alt serial îndrăgit, pentru că-și vedeau așteptarea pusă la grea încercare: Au început să susţină, indignati, că amînarea difuzării nu este deloc întîmplătoare, că mafia coruptiei din România se străduie să împiedice difuzarea serialului pentru posibilele apropieri de situaţia din tara noastră! | l În vreme ce primul episod întîrzia să apară pe micile ecrane, izbucnise la noi scandalul corupţiei la vîrf, cunoscut sub numele de Scandalul Florică. Destiluit din funcţie în chip arbitrar, fostul comisar șef al Gărzii Financiare se prezentase în fata Comisiilor de apărare, ordine și siguranță naţională ale Parlamentului cu un raport prin care nume, sonore ale puterii de azi erau acuzate de trafic de influenţă în favoarea unor firme care-şi bazau prestigiul şi prosperitatea pe afaceri dubioase. Cele două comisii, reunite, caută să înăbușe scandalul. Se pare că principalele partide adversare, PD(FSN) şi FDSN, erau pe cale să cadă la pace. PD(FSN) urma să facă uitată afacerea, dacă FDSN, la rîndu-i, înceta campania de denunţare a cazurilor de corupţie din timpul guvernării Roman. Din nefericire pentru anumiţi politicieni, raportul ajunge în mîinile presei. El este publicat, număr de număr, într-o formulă publicistică agresivă, de Evenimentul zilei. Scandalul este imens. Din mai multe motive. Despre corupție se vorbise pînă atunci peste tot și în orice moment. Nu era ziar care să nu se fi angajat într-o campanie pe cît de răsunătoare, pe atît de ineficientă în această chestiune. Nu era politician care să nu fi înfierat flagelul corupţiei, angajindu-se că va lupta aprig împotriva lui. Pentru prima dată însă, acuzaţiile nu veneau din partea unui simplu jurnalist. De data asta, acuzaţiile erau semnate de către un om a cărui responsabilitate nu putea fi pusă la îndoială: fostul comisar șef al Gărzii Financiare. Acuzaţii concrete, cu nume, cu numere. Acuzaţiile unui om care știa multe. Dezvăluirile generalului Florică mai aveau însă şi o altă semnificaţie, care explică, într-un fel, marile proporții ale scandalului. Domnia sa fusese un stilp al puterii. După debarcare, începuse să facă dezvăluiri. El era astfel primul om al Puterii care, după decembrie 1989, rupea legea tăcerii. Pînă la el, toţi cei plecaţi din functii - de la N.S.Dumitru, pînă la Petre Roman - avuseseră grijă să respecte această ornerta. Generalul avansa astfel un precedent periculos. Dacă și alţii i-ar fi urmat exemplul, exista riscul să aflăm, în sfîrșit, adevărul despre teroriști, despre mineriade, despre lovitura de stat din septembrie 1991...