Patru, a spus Jaguarul. Feţele li s-au destins în lumina plăpândă pe care becul o arunca în încăpere prin sticla murdară a globului: pericolul trecuse pentru toţi, în afară de Porfirio Cava. Nemişcate, zarurile arătau trei şi unu, iar albul lor contrasta cu mizeria de pe jos. 

— Patru, a repetat Jaguarul. Cine-i?! 

— Eu, a murmurat Cava. Eu am zis patru. 

— Grăbeşte-te, i-a răspuns Jaguarul. Ştii doar, al doilea pe stânga. Pe Cava l-a luat cu frig. Spălătoarele, lipsite de ferestre, se aflau în fundul dormitoarelor, de care erau despărţite printr-o uşă subţire de lemn. In anii precedenţi, iama nu ajungea în dormitorul cadeţilor decât strecurându-se prin geamurile sparte şi prin crăpături; dar în acest an devenise agresivă şi aproape nici un ungher al colegiului nu mai era ferit de vântul care, noaptea, reuşea să pătrundă până şi în spălătoare, împrăştiind duhoarea adunată peste zi şi aerul mai călduţ de acolo. Dar Cava se născuse şi trăise la munte, era obişnuit cu iarna; nu de frig, ci de frică i se făcuse lui pielea ca de găină. — Gata? Pot să mă duc la culcare? a întrebat Boa — un trup de uriaş şi un glas pe măsură, o claie de păr unsuros încoronând un cap cât o baniţă, o faţă mică, cu ochii înfundaţi de nesomn. Ţinea gura deschisă, iar de buza de jos — ieşită în afară — îi atârna un fir de tutun. Jaguarul s-a întors spre el să-l privească. I 

— Intru de planton la unu, a spus Boa. Aş vrea să dorm şi eu puţin. 

— Duceţi-vă, a zis Jaguarul. O să vă scol la cinci. Boa şi Creţul au ieşit. Unul dintre ei s-a împiedicat de prag şi a înjurat. 

— Cum te întorci, mă trezeşti, a ordonat Jaguarul. Să nu întârzii prea mult. Trebuie să fie miezul nopţii. — Bine, a zis Cava. Chipul lui, de obicei de nepătruns, părea obosit. Mă duc să mă îmbrac. Au ieşit din spălător. Dormitorul era cufundat în întuneric, dar lui Cava nu-i trebuia lumină ca să se orienteze printre cele două şiruri de paturi; cunoştea încăperea lungă şi înaltă ca pe propriul buzunar. Acum peste ea domnea o linişte senină, tulburată din când în când de murmure şi sforăituri. Ajunse lângă patul lui, al doilea pe dreapta, rândul de jos, la un metru de uşa de intrare. în timp ce-şi scotea din dulap pe dibuite pantalonii, cămaşa kaki şi ghetele, simţi în obraz răsuflarea, duhnind a tutun, a lui Vallano, care dormea în patul de deasupra. Zări în întuneric dublul şir de dinţi mari şi albi ai negrului şi se gândi la un rozător. Fără zgomot, îşi scoase pijamaua de flanel albastru şi se îmbrăcă. îşi aruncă pe umeri vestonul de postav. Apoi, călcând uşurel, fiindcă îi scârţâiau ghetele, se îndreptă spre patul Jaguarului, aflat în celălalt capăt al dormitorului, lângă spălător.