Titlu Sotia mea favorita

Autor Tony Parsons
Categorie Ficțiune
Subcategorie Literatura contemporană

descarca-tony-parsons-sotia-mea-favorita-pdf

Bill probabil că adormise o clipă, pentru că limuzina dădu într-un hârtop, îl trezi şi dintr-odată iată-i în Shanghai. Turnurile din Pudong spintecau noaptea. Se frecă la ochi şi se întoarse să se uite la soţia şi la fiica sa aflate pe bancheta din spate. Holly, fetiţa lor de trei ani, dormea cu capul în poala mamei, iar cârlionţii blonzi de păr îi căzuseră pe faţă, fiind îmbrăcată ca o prinţesă din poveştile lui Disney. Nu ştia bine care. — Nu se simte confortabil în chestia aia, şopti el. Holly fusese trează sau doar aţipise pe toată durata zborului. Becca, soţia lui, scoase coroniţa de pe capul copilei. — E bine, spuse ea. — Străinii sunt foarte dornici să vadă asta, îi informă şoferul, pe care îl chema Tiger. El arătă linia orizontului la Pudong: Acum cincisprezece ani - totul mlaştină. Tiger era cu puţin trecut de douăzeci de ani şi purta o uniformă cu trei dungi aurii pe manşete. Tânărul dădu din cap cu mândrie. — Şef nou - totul nou. Bill aprobă din cap politicos. Însă nu noutatea Shanghaiului îl copleşea. Ci imensitatea locului. Traversau un râu cu mult mai mare decât se aşteptase şi în depărtare vedea strălucirea aurie a Bundului, clădirile coloniale din oraşul de dinainte de război, cu fata la zgârie-norii uriaşi din Pudong. Shanghaiul din trecut, faţă în fată cu Shanghaiul viitorului. Maşina ieşi de pe pod şi cobori o rampă, prinzând viteză pe măsură ce traficul se subţia. Trei bărbaţi, murdari şi negri, cu hainele zdrenţuite, aplecaţi pe o bicicletă veche fără lumini, urcau încetişor rampa spre traficul aglomerat. Unul dintre ei se chinuia pe ghidon, altul era aplecat pe spate pe şa, iar al treilea stătea drept în spatele bicicletei şi pedala. Se cutremurară vizibil când maşina trecu pe lângă ei în viteză. Apoi dispărură. Nici Becca, nici şoferul nu păreau să-i fi văzut, iar lui Bill îi trecu prin minte că poale nu fusese decât o închipuire de-a lui, provocată de epuizare şi emoţie. Trei oameni în zdrenţe pe o bicicletă veche, mişcându-se prea încet pe banda de viteză şi mergând într-o direcţie cu totul greşită. — Tăticule? Fiica lui se trezea de undeva, din faldurile rochiei de bal. Becca o trase mai aproape. — Mami e aici, zise ea.