Ajunsesem prima pe culme. Anul acesta, petrecerea se ținea într-o casă închiriată din fundătură, o casă cu trei dormitoare, aflată la capătul unui drum lung străjuit de copaci, pe care abia aveau loc să treacă două mașini una pe lângă alta. Familia Loman o numise Blue Robin din pricina peretelui lateral din șindrilă albastru-deschis și a felului în care acoperișul pătrat arăta ca vârful unei căsuțe cu hrană pentru păsări. Deși mie mi se părea că numele i se potrivea mai bine datorită felului în care stătea retrasă între copaci, o pată de culoare când pășeai într-o parte, ceva ce nu prea puteai să vezi până nu ajungeai în dreptul ei. Nu era cel mai frumos loc, nici nu avea cea mai bună priveliște – prea departe ca să vezi oceanul, destul de aproape ca să-l auzi –, dar era cel mai îndepărtat de pensiunea de pe aceeași stradă, iar curtea interioară era înconjurată de plante perene înghesuite, în speranța că nimeni nu avea să observe sau să se plângă. Toate casele pe care familia Loman le închiria în timpul verii arătau la fel în interior, așa că uneori ieșeam pe ușă după o prezentare complet dezorientată: un leagăn pe verandă în loc de trepte din piatră; oceanul în loc de munți. 

Fiecare casă avea aceeași podea cu gresie, aceeași nuanță de granit, același stil în care rusticul se îmbină cu luxul. Iar toți pereții erau împodobiți cu imagini din 7 - ULTIMUL OASPETE - Littleport: farul, catargele albe care dansau în port, valurile cu creste înspumate care se izbeau de stâncile de la marginea mării de o parte și de cealaltă. O coastă scufundată, așa se numea – degete de pământ care se înălțau din ocean, linia stâncoasă a coastei încercând să țină piept talazurilor, în timp ce insulele apăreau și dispăreau în depărtare odată cu mareea. Înțelegeam, chiar înțelegeam. Drumurile lungi cu mașina din orașe sau mutarea temporară pe timpul verii; exclusivismul unui loc care părea extrem de mic și modest. Era un oraș sculptat în munții sălbatici și neatinși pe o parte și oceanul pe cealaltă parte, în care ajungeai doar cu răbdare, pe unicul drum de pe coastă. Exista din pură încăpățânare, împotrivindu-se naturii din ambele părți. Ca localnic, te simțeai de parcă erai croit din același caracter. Am golit cutia cu băutura rămasă din casa mare pe insula de granit din bucătărie, am dosit decorațiunile fragile și am aprins luminile de la piscină. Apoi mi-am turnat un pahar și m-am așezat în curtea din spate, ascultând sunetele oceanului. Fiorul vântului de toamnă strecurându-se printre copaci m-a cutremurat și m-a făcut să îmi strâng jacheta pe lângă corp…..