Această carte este despre raţionalitate, cu toate că e posibil ca aşa ceva să nici nu existe în realitate. Multe date arată că, în esenţă, gândirea umană nu este raţională; suntem iraţionali chiar şi în problemele pentru care soluţia optimă o reprezintă logica pură. Aceste aspecte au fost discutate în detaliu în cartea mea Észjárások (Moduri de gândire). Cartea actuală nu se bazează pe cea anterioară, mai degrabă o completează: reprezintă o analiză a aceleiaşi probleme, dar de data asta din perspectiva teoriei jocurilor relevată de Jonh von Neumann. Nu voi intra în caracterizarea profilului matematic al cărţii, deoarece nu are aşa ceva. În această carte cititorul nu va întâlni formule matematice, raţionamentele matematice în schimb nu au putut fi evitate. Înţelegerea conţinutului cărţii nu presupune însă mai mult decât cunoaşterea celor patru operaţii aritmetice. 

Cu toate acestea, nu vă pot promite că va fi o lectură uşoară. Pentru a mă apăra pot apela la cuvintele lui Karinthy Frigyes: „nu eu sunt complicat, ci subiectul despre care vorbesc”. Stilul cărţii: eseu. În primul rând o recomand ca şi lectură, dar în carte se regăsesc şi informaţii care pot fi integrate în tematica unor cursuri academice, cu toate că în scrierea sa nu m-am ghidat după regulile generale de elaborare a manualelor: materialul să fie uşor de asimilat şi de predat, uşor de evaluat, fiind irelevant dacă însăşi cartea este una plictisitoare. Mai degrabă mi-am propus să satisfac cerinţele Cititorului căruia îi plac aventurile intelectuale. Totuşi, m-am simţit oarecum obligat să delimitez clar teoriile diferitelor discipline ştiinţifice de ideile care reflectă propria-mi viziune. Primele le-am marcat prin folosirea persoanei intâi plural, iar în cazul celor din urmă am folosit persoana întâi singular. Cu toate că nici primele nu pot fi acceptate ca şi revelaţii indiscutabile, sper ca cele din urmă să incite la discuţii şi ruminaţii.