Introducere 

Ce cunoaştem despre lume, despre trecut şi despre noi înşine? Foarte recent, în decursul ultimului secol şi jumătate, studiile noastre în aceste domenii au înregistrat progrese spectaculoase. Apelând la cele mai generale definiţii cu putinţă, le vom numi ştiinţă, istorie şi psihologie, deşi definiţiile reflectă foarte puţin realizările obţinute şi însemnătatea lor, ca să nu mai vorbim despre direcţia în care ne-ar putea conduce. Ele sunt rezultatul tehnologiilor de cercetare cu evoluţie rapidă, care au extins enorm de mult raza de observaţie a omenirii, atât înapoi în timp, cât şi pe distanţe inaccesibile anterior, de la cele mai îndepărtate galaxii până la complexităţile creierului uman, ba chiar mai departe, până la structura interioară a atomului. Fiecare pas al acestor progrese a dat naştere unor noi întrebări, de neimaginat până atunci; iar unul dintre principalele rezultate a fost dezvăluirea unui paradox: paradoxul cunoaşterii – şi anume că, pe măsură ce cunoaştem mai mult, amploarea ignoranţei noastre ne devine tot mai evidentă, nu în ultimul rând în aceste trei domenii cruciale de cercetare legate de lumea, trecutul şi mintea umană. Acest paradox a devenit familiar graţie recentelor progrese ale cunoaşterii, deşi, până la extinderea lor cu rapiditate, convingerea generală era că, de fapt, cunoaşterea reduce sfera ignoranţei. 

Omenirea considera de la sine înţeles că informaţiile se acumulează într-un ritm care va permite atingerea frontierelor cunoaşterii, asigurându-se astfel cunoaşterea a tot ceea ce poate fi cunoscut. Inversarea spectaculoasă a acestei perspective nu mai constituie o surpriză, dar implicaţiile acestui fapt, inclusiv cele care nasc întrebări cu privire la natura nevoii de a afla, nu sunt încă pe deplin înţelese. De-a lungul istoriei omenirii, fiecare etapă a progresului cunoaşterii şi-a avut propriile frontiere, iar pentru deschizătorii de drumuri care se aventurau dincolo de ele, frontierele defineau terra incognita aflată de cealaltă parte. Destul de des, direcţia de mers pe care păreau să o indice sa dovedit a fi greşită. Prin urmare, una dintre cele mai importante întrebări despre frontierele de astăzi este dacă direcţiile de viitor pe care le indică sunt sau nu corecte. Desigur, răspunsul potrivit este: nu putem şti până nu încercăm! Pe de altă parte însă, istoria frontierelor trecute şi, totodată, abordarea frontierelor actuale ne pot oferi câteva indicii.