Celebrele cuvinte ale lui Shakespeare, adresate de Polonius fiului sau Laertes In actul I din Hamlet, sunt dit se poate de clare ~i de lipsite de ambiguitate. Ele ne spun ca daca dorim sa mentinem relatii oneste cu ceilalli oameni trebuie sa incepem mai intai de toate prin a fi one~ti cu noi In~ine. Pe de alta parte, daca Laertes ar fi fost cinstit cu elinsu~i, ~i-ar fi dat seama ca invalatura tatiilui sau echivala cu recomandarea de a prinde din zbor vantul. La urrna urrnelor, fala de ce "sine" trebuie noi sa fim one~ti? Cel pe care il afi~am atunci cand suntem prost dispu~i sau cel care iese la iveala atunci cand ne sirntim spa~iti in urrna unei gre~eli facute? Cel care vorbe~te cu obida atunci cand suntem deprimali sau supiirati, ori eel care devine manifest in acele rare momente in care viala ni se pare frumoasa ~i senina? ~a cum putem vedea, conceptul de "sine" pare mai evaziv dedit am fi crezut la prima vedere. Daca Laertes ar fi avut acces la psihologia traditionala, el s-ar fi liimurit Intr-o oarecare masura pe tema acestui subiect. Freud (1927), piirintele psihologiei, a impiirtit psihicul uman in trei parp: id-ul, egoul ~i super-egoul. EI a definit id-ul ca flind natura noastra animalica sau prirnara, super-egoul ca sistemul critic inoculat in mintea noastra de catre societate ~i egoul ca 0 interfala cu lumea exterioara care incearca sa pastreze un echilibru intre celelalte doua foqe extrem de puternice. Chiar daca ar fi cunoscut aceasta definitie, aceasta nu I-ar fi ajutat prea mult pe tanaruI Laertes sa inleleaga spusele tatruui sau. In fond, in raport cu care dintre aceste fal"\e trebuie sa fim an~ti? Constatam inca a data ca lucrurile nu sunt intatdeauna atat de simple cum par la prima vedere.