Titlu Secretul lui Spencer

Autor Sara Shepard
Categorie Ficțiune
Subcategorie Literatura contemporană

descarca-sara-shepard-secretul-lui-spencer-pdf

A doua zi de Crăciun, Spencer Hastings stătea cu genunchii la gură pe un scaun de piele îngust dintr-un avion particular care ateriza pe aeroportul din Longboat Key, Florida. Văzu prin hublou cum se ridică aburi de căldură de pe pistă, lăsând impresia că palmierii se leagănă şi pâlpâie. Soarele îi dogorea nemilos pe controlorii de trafic aerian care se deplasau ţanţoş încolo şi-ncoace, în tricouri, pantaloni scurţi şi cu ochelari de soare. Era o schimbare uriaşă de la temperatura de şaptesprezece grade şi nămeţii de jumătate de metru din Rosewood. Spencer nu-şi imagina o perioadă mai potrivită pentru a petrece o vacanţă la casa lui Buni Hastings din Florida – deşi, când se gândea că familia ei, ca de obicei, nu-i vorbea mai deloc, ar fi preferat să călătorească împreună cu alte grupuri. Mama ei, care stătea aproape, dincolo de interval, îmbrăcată cu hainele pe care le purta de regulă când călătorea cu avionul – bluză de trening de caşmir, cu glugă, şi pantaloni comozi –, îşi ridică de pe ochi masca pentru dormit. ― Peter, ţi-ai adus aminte să închiriezi o maşină? Tatăl lui Spencer încetă să mai tasteze pe telefonul Android şi scoase un pufăit de exasperare. ― Bineînţeles că mi-am amintit. Am închiriat un SUV Mercedes. ― Clasa G? ― Nu. Peter se ridică şi scoase bagajele tuturor din compartimentul de deasupra scaunelor. E un ML 35O. Mama lui Spencer se strâmbă. ― Dar G55O are mai mult loc pentru picioare. ― Veronica, în Longboat Key se poate merge pe jos oriunde – nici măcar nu avem nevoie de o maşină. Peter aruncă geanta Louis Vuitton a soţiei sale pe scaunul gol de lângă ea. Căpitanul le întrerupse discuţia, anunţând familia că avionul aterizase– pe bune?– şi că Gina, însoţitoarea de zbor, le va deschide uşa, ca să poată coborî. Spencer îşi făcu loc cu greu pe interval şi merse în spatele părinţilor. Sora ei, Melissa, veni după ea, cu capul în jos şi căştile iPod-ului fixate în urechi. Nu scosese un cuvânt cât durase zborul – ciudat, pentru că de obicei nu-i mai tăcea gura când începea să vorbească despre casa pe care o renova, ce bine se descurca la Şcoala de Afaceri Wharton a Universităţii din Pennsylvania sau, în general, ce tipă nemaipomenită era ea!