N-a fost chip să pun geană pe geană din cauza croncănitului unei cretine de ciori, care m-a ţinut trează cât a fost noaptea de lungă. Hm, mai exact cât a fost ziua de lungă, pentru că, ştiţi, sunt vampir novice şi noi avem problema aceea cu noaptea şi ziua care sunt inversate. Mă rog, ideea e că n-am închis un ochi azi-noapte/zi. Dar insomnia asta de tot rahatul este, de fapt, cea mai simplă problemă a mea, căci se pare că viaţa e chiar naşpa când prietenii sunt ofticaţi pe tine. Eu sunt expertă în domeniu. Numele meu este Zoey Redbird, în prezent regina incontestabilă a Regatului Prietenilor Ofticaţi. Persefona, iapa roaibă pe care o consider a mea de când trăiesc în Casa Nopţii, şi-a lungit grumazul după mine şi mi-a împuns obrazul cu botul. Am sărutat boticul moale şi am continuat să-i ţesal coama lucioasă. Mi-era întotdeauna mai simplu să gândesc când o îngrijeam pe Persefona şi mă simţeam mai bine. Iar acum aveam mare nevoie de ambele lucruri. — Bun, deci am reuşit două zile să evit marea confruntare, clar treaba asta nu poate să continue, i-am mărturisit iepei. Da, ştiu prea bine că acum sunt la cantină, iau cina şi se distrează pe cinste împreună, socotindu-se prieteni la cataramă, iar de mine nici pomeneală. Persefona a fornăit şi s-a întors la fânul ei. — Sunt de acord cu tine că sunt nişte măgari. Mă rog, le-am turnat minciuni, dar mai degrabă am omis să le spun unele lucruri. Aşa e, le-am ascuns câteva chestii, dar a fost în general spre bine lor, am spus eu cu un oftat. Uite, chestia cu Stevie Rae care s-a transformat în zombi a fost spre bine lor. Povestea că mă cuplasem cu Loren Blake, poetul laureat vampir şi profesor în Casa Nopţii, trebuia să recunosc că fusese spre binele meu. — Dar totuşi, am spus, iar Persefona şi-a ciulit o ureche, să mă asculte. Sunt prea critici cu mine. Persefona a fornăit din nou, iar eu am mai tras un oftat. Rahat! Nu mai puteam să-i evit. Am mai mângâiat un pic iapa, apoi am ieşit agale din grajdul ei, am luat-o spre încăperea în care se ţine harnaşamentul şi am pus la loc mulţimea de ţesale şi de perii, care pentru coamă, care pentru coadă, cu care o aranjasem de o oră încoace. Am inspirat adânc mirosul de piele şi de cal, sperând ca amestecul ăsta plăcut să mă liniştească. Când privirea mi-a căzut pe imaginea mea reflectată în geamul neted al încăperii, mi-am trecut instantaneu degetele prin păr, încercând să-l fac să pară mai puţin scărmănat. Fusesem însemnată, devenisem vampir novice şi mă mutasem în Casa Nopţii de vreo două luni şi ceva, dar părul meu era deja vizibil mai gros şi mai lung. Şi nu era decât una dintre schimbările pe care le suferisem. Unele erau invizibile, de exemplu, faptul că aveam o afinitate faţă de toate cele cinci elemente. Altele erau foarte vizibile, precum desenele unice care îmi împodobeau faţa cu vârtejurile lor complicate şi exotice, şi apoi, spre deosebire de oricare alt novice sau vampir adult, mie desenul safiriu îmi cobora pe gât şi pe umeri, în jos, de-a lungul coloanei şi, de curând, îmi cuprinsese şi talia, lucru ştiut doar de mine, de pisica mea Nala şi de zeiţa Nyx. Că doar cui altcuiva era să-i arăt? — Ca să vezi, ieri aveai trei iubiţi, nu unul, i-am spus lui Zoey cea cu ochii negri şi tentativa de zâmbet cinic care mă privea din geam. Dar ai avut tu grijă de asta, nu? Azi nu numai că nu mai ai nici urmă de iubit, dar, în plus, nimeni n-o să mai aibă încredere în tine cam... tot restul zilelor. Mai puţin Afrodita, care a luat-o razna şi a şters-o acum două zile, pentru că e posibil să fi redevenit brusc umană, şi Stevie Rae, care a fugit după sus-amintita Afrodita-care-a-luat-o-razna, pentru că e posibil ca ea să fi fost cauza acestei schimbări, atunci când eu am format cercul şi am transformat-o dintr-o zombi ambulantă şi dătătoare de coşmaruri în puştoaica-vampir-cu-desenroşu- ciudat, dar măcar ea, cea dintotdeauna. În orice caz, mi-am spus cu glas tare, ai reuşit s-o dai în bară cu toată lumea cu care ai avut de-a face. Bravo, fată!