Expertizele psihiatrice în materie penală. - Tipul de discurs al acestora. - Discursuri adevărate şi discursuri hilare. - Proba legală în dreptul penal al secolului al XVIII-Zea. - Reformatorii. - Principiul convingerii intime. - Circumstanţele atenuante. - Raportul dintre adevăr şi justiţie. - Grotescul în mecanica puterii. - Dubletul psihologico-moral al delictului. - Expertiza demonstrează cât de mult semăna individul cu crima înainte chiar de comiterea acesteia. - Emergenţa puterii de normalizare. Aş dori să încep cursul din acest an prezentându-vă două rapoarte de expertiză psihiatrică în materie penală. Vi le citesc fără altă introducere. Primul datează din 1 955, exact de acum douăzeci de ani. Este semnat de cel puţin unul dintre marile nume ale psihiatriei penale din acea vreme şi se referă la un caz de care poate unii dintre dumneavoastră îşi amintesc. Este povestea unei femei şi a amantului ei, care au ucis-o pe fetiţa femeii. Bărbatul, deci amantul mamei, a fost acuzat de complicitate la omor, sau în orice caz, de incitare la crimă; pentru că s-a stabilit că femeia îşi omorâse copilul cu propriile-i mâini. lată deci expertiza făcută cu privire la bărbatul pe care îl voi numi A, cu pe1misiunea dumneavoastră, pentru că nu am putut niciodată să-mi dau seama în ce măsură este permis să faci publice expertizele medico-legale, menţionând numele realei. „Experţii întâmpină dificultăţi evidente în a emite o apreciere psihologică în privinţa lui A, având în vedere faptul că nu se pot pronunţa asupra culpabilităţii morale a acestuia Cu toate acestea vom avea în vedere ipoteza în care A ar fi exercitat asupra tinerei L., într-o formă sau alta, o influenţă care ar f detenninat-o pe aceasta să-şi ucidă copilul. Iată cum ne reprezentăm faptele şi actorii în lumina acestei ipoteze: A. aparţine unui mediu neomogen şi instabil din punct de vedere social. Copil nelegitim, a fost crescut de mamă, nu a fost recunoscut de tată decât târziu şi şi-a descoperit atunci fraţii vitregi, fără a se putea stabili o adevărată coeziune familială În plus, după moartea tatălui, s-a trezit din nou singur cu mama lui, o femeie de condiţie destul de dubioasă. Cu toate acestea, tânărul a mmat studii secundare, dar originea sa ar fi putut influenţa într-o oarecare măsură orgol iul său natural. Persoanele de felul lui nu se simt, de fapt, niciodată perlect asimilate lumii în care ajung să evolueze; de unde şi cultul lor pentru paradox şi pentru tot ce creează dezordine. Ele se simt mai puţin dezrădăcinate într-o ambianţă de idei mai revol uţionare [vă amintesc că ne aflăm în anul 1 955; MF.] d,ecât într-un mediu şi o filosofie riguros organizate. Este geneza tuturor reformelor intelectuale, a tuturor cenaclurilor; atmosfera de la Saint Germain-des-Pres, a existenţialismului2 etc. În cadrul acestor mişcări, personalităţile cu adevărat puternice pot ieşi în evidenţă, mai ales dacă au păstrat un anume sens al adaptării. Ele pot astfel ajunge la celebritate şi fonda o şcoală stabilă Mulţi, însă, nu-şi pot depăşi mediocritatea şi caută să atragă atenţia prin extravaganţe vestimentare sau chiar prin acte extraordinare. Astfel , la aceştia găsim trăsături de alcibidiadism3 şi erostratism4. Aceşti indivizi nu se mai ocupă cu tăierea cozii propriului câine sau cu incendierea templului din Efes, dar se lasă mânaţi de ura faţă de morala burgheză, mergând la respingerea legilor sau până la crimă, pentru a-şi exacerba personalitatea, cu atât mai mult cu cât, Ia origini, această personalitate este mai degrabă jalnică Există, fără îndoială, în toate acestea, o anumită doză de bovarism5, acea pornire a omului de a se crede altfel decât e, mai frumos şi mai important decât în realitate. lată de ce A. s-a putut considera un supraom. Ceea ce este curios, de altfel, este că a rezistat influenţei militare.