A fost o călătorie lungă pentru mine în antica lume a lui Nefertiti, o călătorie care a început cu o vizită la Neues Museum din Berlin, unde este găzduit celebrul ei bust. Sculptura are o istorie lungă, începând cu crearea sa în orașul Amarna și continuând cu sosirea în Germania, unde a devenit imediat principala atracție a expoziției din 1923. Chiar și după trei mii de ani de la moartea ei, farmecul lui Nefertiti încă mai atrage zeci de mii de vizitatori în fiecare an. Bustul este protejat de o vitrină de sticlă, iar ceea ce m-a atras pe mine a fost zâmbetul ei misterios și privirea pătrunzătoare, care m-au făcut să mă întreb cine a fost și cum a ajuns o figură atât de importantă în Egiptul antic. Povestea mea începe în anul 1351 î.Hr. Printre marii faraoni ai Egiptului s-au numărat Khufu, Amosis și Hatșepsut, în vreme ce Ramses și Cleopatra aveau să urmeze. Nefertiti are cincisprezece ani. Sora ei are treisprezece, și întregul Egipt li se întinde la picioare.

PROLOG 

Dacă e să dai crezare vizirilor, atunci Amenhotep și-a ucis fratele pentru coroana Egiptului. În a treia lună a lui Akhet, prințul moștenitor Tutmes stătea întins în camera lui din palatul Malkata. Un vânt cald făcea să fluture perdelele încăperii, aducând cu el miros de deșert, de zatar și smirnă. Fiecare adiere făcea bucățile lungi, din pânză fină, să danseze, să se înfășoare în jurul coloanelor palatului, să mângâie dalele scăldate în lumina soarelui. Dar, în loc să călărească în fruntea carelor de luptă ale faraonului, conducând armata spre victorie, prințul Egiptului, în vârstă de douăzeci de ani, zăcea întins în camera lui, cu piciorul drept ridicat pe perne, umflat și zdrobit. Carul care cedase sub el fusese ars numaidecât, însă răul fusese deja făcut. Avea febră mare și umerii îi zvâcneau. 

Și, în timp ce zeul morții cu cap de șacal se apropia tiptil, Amenhotep stătea în cealaltă parte a camerei, într-un jilț aurit, fără să tresară măcar atunci când fratele lui scuipa flegma de culoarea vinului, care-i avertiza pe viziri că sfârșitul era aproape. Când Amenhotep nu mai putu suporta agonia fratelui său, se retrase pe furiș din încăpere și ieși într-un balcon de la care se vedea toată Teba. Își încrucișă brațele peste placa de aur de pe piept și rămase să privească țăranii care coseau grâul, trudind în căldura înăbușitoare. Umbrele lor se mișcau pe zidurile templelor lui Amon, cea mai mare contribuție adusă de tatăl său acestui ținut. Stătea deasupra orașului, gândindu-se la mesajul care-l chemase din Memfis pentru a fi lângă fratele său și, în timp ce soarele cobora, viziunile a ceea ce se putea întâmpla acum începură să-l năpădească. Amenhotep cel Mare. Amenhotep Întemeietorul. Amenhotep Magnificul. Își putea imagina totul și abia când luna nouă se ridicase deasupra orizontului, sunetul unor sandale pe dalele de marmură îl făcu să se întoarcă. ― Fratele tău te-a chemat înapoi în camera lui. 

― Acum?