Îmi amintesc foarte bine de o noapte din septembrie 1940, petrecută în adăpostul antiaerian al Legaţiei României din Londra. Atunci am schiţat planul unei vaste şi ambiţioase lucrări închinate morfologiei şi istoriei universale a creaţiilor mitico-religioase de Ia origini şi până în zilele noastre. Lucrarea ar fi cuprins patru părţi, de proporţii inegale: 1) o prezentare a structurilor şi morfologiei sacrului; 2) o antologie comentată de texte; 3) o bibliografie critică şi adnotată; 4) o Istorie a credinţelor şi ideilor religioase. Câteva zile în urmă, datorită intensificărilor atacurilor aeriene, serviciile auxiliare ale Legaţiei, deci şi al meu (eram ataşat cultural), au fost evacuate la Oxford, în primăvara şi vara acelui an lucrasem la British Museum, adunând documentaţia pentru câteva studii în pregătire. Dar după dezlănţuirea faimosului Blitikrieg din noaptea de 9 septembrie 1940, Biblioteca devenise aproape inaccesibilă. Am reluat însă lucrul îndată ce m-am instalat într-o pensiune modestă (alta nu se găsea) din Oxford. Acolo am început să redactez prima parte a „tetralogiei”, sub titlul: Prolegomene la Istoria comparată a religiilor. O scriam în româneşte, pentru că speram s-o închei destul de repede ca să poată fi publicată într-una din celebrele colecţii inaugurate de profesorul Alexandru Rosetti la Editura Fundaţiilor Regale. 

După ce-am fost transferat la Legaţia din Lisabona (în februarie 1941), am întrerupt redactarea, fiind prins de alte lucrări mai urgente: Os Romenos, latinos do Oriente, Lisboa, 1943; Comentarii la legenda Meşterului Manole, Bucureşti, 1943. Dar am reluat Prolegomenele în ultimii ani petrecuţi în Portugalia (1944-1945), şi am continuat redactarea puţin timp după ce-am ajuns la Paris (septembrie 1945). Cum profesorul Georges Dumezil mă invitase să ţin un curs la catedra lui de la Ecole des Hautes Etudes, am ales ca temă problemele discutate în primele capitole: morfologia sacrului, structura divinităţilor cereşti etc. În iarna 1945-1946 n-am avut decât câţiva auditori, dar printre ei G. Dumezil şi specialista în religiile tibetane Marcelle Lalou. Versiunea franceză a diferitelor capitole, efectuată de mai mulţi traducători, a fost revizuită în întregime de G. Dumezil. Şi tot profesorul Dumezil a scris Prefaţa, după ce cartea fusese acceptată de Editura Payot. Am avut însă o surpriză neplăcută când bătrânul Gustave Payot mi-a cerut să schimb titlul în Trăite d'histoire des religions. 

Am încercat să-i explic că această carte nu este o istorie, ci o morfologie a fenomenelor religioase; că, în concepţia mea, nu se poate scrie o Istorie a unei categorii de creaţii spirituale înainte de a le prezenta structurile şi morfologia. I-am amintit că Darwin a putut reconstitui istoria speciilor animale pentru că, înaintea lui, Linne alcătuise o vastă morfologie zoologică, clasificând milioanele de forme în conformitate cu structurile lor (ceea ce îi permisese, bunăoară, să integreze într-o singură „familie”, cea a insectelor, specii aparent atât de diferite ca fluturii, albinele şi cărăbuşii). N-am izbutit să-1 conving, şi pentru că Payot adăugase că altminteri nu va publica volumul, am acceptat titlul propus de el. Cartea a avut mare succes, şi de critică şi de public (din 1949 se retipăreşte aproape în fiecare an), şi a fost tradusă în numeroase limbi. Traducerile în italiană, spaniolă şi portugheză au păstrat titlul de Trăite., dar versiunea engleză se intitulează Patâerns în Comparative Religion, cea germană Die Religionen und das Heilige, iar traducerile în japoneză şi coreeană au titluri şi mai potrivite conţinutului.