Desemnat să desfăşoare o anchetă specială, Ding Gou’er, investigator special la Procuratura Populară a provinciei, s-a suit în camionul marca Eliberarea, încărcat ochi cu cărbuni, şi a pornit către mina Luoshan, aflată în suburbiile oraşului. Pe drum, gândurile năvalnice îi dădeau senzaţia că i se dilată capul, care i s-a tot dilatat până când pălăria cafenie, măsura 58, altă dată largă ca o oală, a început să-l strângă. Cum avea un sentiment de disconfort teribil, şi-a scos pălăria şi, observând că banda de pe interior era umedă, plină de broboane lucioase de transpiraţie, a apropiat-o de nas şi a adulmecat mirosul puternic, de îmbâcsit, amestecat cu un iz ceva mai proaspăt, necunoscut, care îl îngreţoşa un pic. Instinctiv, a ridicat braţul şi s-a ciupit de gât, ca să-şi înfrângă greaţa. Pe măsură ce maşina se apropia de mina de cărbune, drumul întunecat devenea înţesat cu gropi, ceea ce, desigur, impunea reducerea vitezei. Suspensiile scârţâiau pe dedesubt de mama focului, iar din pricina balansului Ding Gou’er se izbea când şi când cu capul de plafonul maşinii. O auzea pe şoferiţă cum înjură drumul, oamenii, folosind cuvinte vulgare care, slobozite din gura unei femei după toate aparenţele destul de delicate, creau un efect de umor negru evident. El nu se putea abţine să nu-i arunce nişte priviri pe furiş şi aşa a observat că femeia purta o uniformă bleumarin, dar pe deasupra gulerului se zărea o bluză roz, care îi proteja gâtul alb; ochii ei negri aveau cumva o tentă verzuie şi părul era foarte scurt, foarte aspru, foarte negru, foarte lucios. Schimbarea direcţiei o însoţea cu o strâmbătură a gurii în direcţia respectivă – vira maşina spre stânga, şi colţul gurii se lăsa în jos spre stânga; vira maşina spre dreapta, şi colţul gurii se lăsa în jos într-acolo. Şi, ca grimasele astea să nu rămână însingurate, i se iviseră câteva broboane de sudoare pe faţă, dar şi ceva încreţituri pe nas. Judecând după fruntea ei îngustă, după bărbia rigidă şi după buzele cărnoase, Ding Gou’er îşi spuse că muierea asta trebuie să aibă un apetit sexual deosebit. În zgâlţâiala maşinii, din neatenţie, trupurile li se atingeau uşor şi, chiar dacă erau despărţite de haine, totuşi pielea lui, străbătută de fiorii dorinţei arzătoare, percepea foarte limpede căldura şi moliciunea trupului ei. Simţea o pornire năvalnică de-a se apropia mai mult de femeia aceasta, ba chiar îl mâncau palmele de nerăbdare s-o pipăie. Pentru un investigator matur, de patruzeci şi opt de ani, asemenea senzaţii în mod normal sunt cam nelalocul lor, dar lui îi păreau cât se poate de fireşti. Ca şi cum ar fi vrut să alunge piaza-rea, bărbatul îşi scutură capul mare şi îşi desprinse privirea de pe chipul femeii. Hârtoapele erau din ce în ce mai dese, acum camionul pur şi simplu sărea dintr-una într-alta, se hurducăia şi trosnea ca o lighioană uriaşă gata să se fărâme în bucăţele. Într-un târziu, s-au oprit, căci în faţă se întindea o coloană de maşini. Atunci, şoferiţa a luat piciorul de pe pedală, a oprit motorul, şi-a scos mănuşile şi a lovit volanul cu ele, ca şi cum ar fi vrut să înlăture praful, după care i-a aruncat lui Ding Gou’er o privire deloc prietenoasă: — Măiculiţă, bine că nu-s gravidă! a zis ea.