Casa era o ruină. Uşile erau crăpate şi smulse din ţâţâni, pereţii aveau găuri de forma unor pumni, telefoane şi ghivece de flori. Herbal se ascundea într-o cameră de hotel temându-se pentru viaţa lui, iar Mystery zăcea prăbuşit pe covorul din living, plângând. Plângea de două zile încontinuu. Nu era un plâns normal. Lacrimile obişnuite sunt de înţeles. Dar Mystery trecuse de această fază. Îşi pierduse orice control. Timp de o săptămână pendulase între perioade de furie şi violenţă duse la extrem şi momente de gemete sinistre şi milă de sine. Iar acum ameninţa să se sinucidă. În casă locuiam cinci: Herbal, Mystery, Papa, Playboy şi eu. Din toate colţurile globului veneau la noi băieţi şi bărbaţi ca să ne strângă mâinile, să facă poze cu noi, să înveţe de la noi, să fie ca noi. 

Mie mi se spunea Style. Era o poreclă pe care o meritam. Nu foloseam niciodată numele noastre adevărate, ci doar poreclele. Chiar şi casa în care locuiam, la fel ca şi celelalte care se întindeau pretutindeni din San Francisco până în Sydney, avea o poreclă. Era Proiectul Hollywood. Iar Project Hollywood devenise acum o ruină. Canapelele şi zecile de perne aruncate pe podeaua livingului miroseau cumplit şi erau decolorate din pricina sudorii bărbaţilor şi a sucurilor femeilor. Covorul alb devenise gri din cauza traficului constant de tineri parfumaţi care veneau în fiecare noapte de pe Sunset Boulevard. În jacuzi pluteau fără viaţă chiştoace de ţigări şi prezervative folosite. Iar furia lui Mystery din ultimele zile devastase restul locuinţei şi îi mortificase pe cei care stăteau acolo. Omul avea doi metri şi zece centimetri înălţime şi era cuprins de isterie. 

– Nu-ţi pot spune cum mă simt, rosti el, înecându-se printre suspine. Întreg trupul îi era cuprins de spasme. Nu ştiu ce voi face, dar nu va fi ceva raţional. Se ridică de pe podea şi lovi cu pumnul tapiţeria roşie şi pătată a canapelei în vreme ce gemetele lui crescură în intensitate, umplând încăperea cu sunetele unui mascul care îşi pierduse orice trăsătură de distincţie dintre un bebeluş şi un animal. Purta un halat auriu de mătase cu câteva măsuri mai mic şi care îi expunea vederii genunchii osoşi. Capetele cordonului abia reuşeau să se întâlnească într-un nod, iar părţile laterale ale halatului atârnau la câteva zeci de centimetri depărtare una de cealaltă, dezvăluind un piept lipsit de culoare şi fără păr, iar sub el o pereche de boxeri Calvin Klein. Celălalt obiect vestimentar de pe trupul lui care tremura era o şapcă de iarnă trasă bine pe ţeastă.