Titlu Văduva aiatolahului

Autor Gerard de Villiers
Categorie Ficțiune
Subcategorie Carti Erotice

gerard-de-villiers-vaduva-ayatollahului-pdf

Sprijinită de imensa cuşcă din sticlă plină cu animale împăiate care alcătuia barul, Sharnilar Khasani contempla plictisită hărmălaia din jurul ei. Seara „exotică“ de la Area, discoteca cea mai nonconformistă şi mai „ermetică“ din New York, era înţesată de lume, iar fericiţii aleşi nu mai puteau de bucurie. Din cauza mulţimii compacte, îţi trebuia o grămadă de timp ca să explorezi nenumăratele încăperi şi colţişoare care se întindeau pe trei mii de metri pătraţi. Un negru se ivi din îmbulzeală, cu părul creţ dat cu un fixativ auriu, cu faţa pictată în alb, cu un piton viu încolăcit în jurul gâtului ca un fular, şi se opri lângă Sharnilar.

O învălui pe tânără cu o privire atât de deşănţată, încât, dacă s-ar fi aflat într-un stat din Sud, ar fi fost linşat. Toate straiele care mai de care mai ţipătoare ale invitaţilor „la modă“ păleau în faţa erotismului ţinutei sale. Special pentru această seară îşi confecţionase un fel de sari dintr-o mătase de un albastru electric străveziu, care îi lăsa descoperit un umăr mat, până la înmugurirea sânului, ale cărui pliuri abia ascundeau triunghiul întunecat al pubisului. Sânii de o duritate ieşită din comun îi întindeau orgolioşi ţesătura. Sari-ul avea nenumărate crăpături care, la fiecare mişcare, descopereau puţină piele, sau o coapsă până la lănţişorul de aur care îi susţinea slipul. Astfel îmbrăcată, Sharnilar părea mai mult goală, o goliciune al cărei erotism era sporit de bijuteriile opulente: o brăţară imensă din aur masiv stil „Art Deco“ şi nişte cercei somptuoşi cu diamante şi perle. Ea îl străfulgeră cu privirea minunaţilor ei ochi albaştri migdalaţi pe negrul cu piton care se amestecă din nou în mulţime. Sharnilar se întoarse atunci către însoţitorul ei, un gen de playboy de un metru nouăzeci, cu figură blazată, îmbrăcat ca de operetă în costumul lui Tarzan, cu şoldurile înfăşurate într-o blană de panteră veritabilă. — Tony, plecăm? Tony Abruzzo slobozi un mârâit ambiguu. El organizase această — 5 — seară special pentru a sărbători încheierea unei tranzacţii imobiliare care îi adusese pe hârtie douăzeci şi cinci de milioane de dolari. Sharnilar acceptase invitaţia mai mult ca să alunge singurătatea în care se cufundase timp de cincisprezece zile, decât de dragul iniţiatorului. Acesta îi aruncă o privire mâhnită: — Nu încă, dulceaţă! Nu îţi place? — Ba da, ba da, spuse din politeţe Sharnilar. Îşi spuse că Tony Abruzzo îşi pierduse şi ultima şansă de a ajunge în patul ei.

Ce dobitoc! Ochii de un albastru-cobalt, mari şi alungiţi ca ai unei căprioare, se întunecară şi mai tare şi îşi aranjă cocul în care îşi strânsese părul des şi negru ca pana corbului.. Muzica asurzitoare împiedica orice discuţie, lucru ce îi făcea pe invitaţi să bea ca nişte sparţi, plimbându-se dintr-un salon în altul ca să descopere spectacolele animate de câţiva figuranţi înconjuraţi de decoruri incredibile. Area nu era chiar o discotecă oarecare. În fiecare lună, decorul era refăcut în întregime. Era formată dintr-un labirint de săli de toate mărimile, creaţia unui decorator nebun, un teatru permanent bazat pe improvizaţii, pe care tot New York-ul îl frecventa, de la celebrităţi la necunoscuţi ale căror mutre îi plăceau lui Charlie, portarul, la alegere, care consimţea să-i uşureze cu această ocazie de cincisprezece dolari taxa de intrare. Sharnilar îşi plimbă privirea de jur-împrejur. Puţin mai departe, un bărbos blond îmbrăcat în uniforma neagră a ofiţerilor SS bea bere direct din sticlă, extaziindu-se într-un colţ al barului care imita un bordel din Manila. Chiar de la începutul petrecerii, o blondă aşezată pe tejghea îşi punea picior peste picior, încălţată cu ciorapi din plasă. SS-istul bărbos o zări pe Sharnilar şi profilul sânului admirabil şi uită să mai ia sticla de la gură, berea scurgându-i-se pe gulerul cămăşii. Blazată, tânăra femeie abia schiţă un zâmbet, apoi întoarse capul în altă parte şi îl descoperi pe Andy Wahrol, care înainta ţanţoş ca o fantomă, nevăzând pe nimeni, protejat de ochelarii cu ramă albă şi cu ciudatul său smoc în două culori. Mâna cu o manichiură impecabilă a lui Tony se strecură pe sub sari şi îi cuprinse un sân.