Ce s-ar fi întâmplat daci nu ar fi existat un Rlzboi Civil englez ? Ce s-ar fi întâmplat daci nu ar fi existat un Rlzboi de Independenţi american? Ce s-ar fi întâmplat daci Irlanda nu ar fi fost separatl niciodatl? Ce s-ar fi întâmplat daci Marea Britanie ar fi stat deoparte în Primul Rlzboi Mondial ? Ce s-ar fi întâmplat daci Hitler ar fi invadat Marea Britanie? Ce s-ar fi întâmplat daci ar fi învins Uniunea Sovietici? Ce s-ar fi întâmplat daci ruşii ar fi câştigat Rlzboiul Rece ? Ce s-ar fi întâmplat daci Kennedy n-ar fi fost asasinat? Ce s-ar fi întâmplat daci nu ar fi existat Gorbaciov ? 

Obiectia evidentl ce poate fi adusl acestor întrebllri ipotetice sau „contrafactuale" este simpli : la ce bun sl mai punem astfel de întrebllri ? De ce sl ne batem capul cu ceea ce nu s-a întâmplat? La fel cum nu serveşte la nimic sl plângem dupl laptele vllrsat, se spune, nu ajutl la nimic sl ne gândim la modul în care am fi putut evita vllrsarea acestuia (şi mai inutil ar fi să speculăm ce s-ar fi întâmplat dacă am fi vărsat laptele care este încă în sticlă). Răspunsul nostru la această obiectie este că, în viata noastră de zi cu zi, ne punem mereu astfel de întrebări „contrafactuale". Ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi respectat limita de viteză sau dacă aş fi refuzat ultimul pahar? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu mi-aş fi întâlnit niciodată sotul sau soţia? Ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi pariat pe Red Rum, în loc de Also Ran? Se pare că nu putem să nu ne imaginăm scenarii alternative : ce s-ar fi putut întâmpla dacă am fi tăcut sau nu asta„. Ne vedem evitând boacăne din trecut sau comitând greşeli pe .care le-am evitat la mustaţă. Iar astfel de gânduri nu sunt simple reverii. Bineînteles, ştim foarte bine că nu putem să călătorim înapoi în timp şi să alegem altă cale de a acţiona. 

Dar a ne imagina astfel de evenimente contrafactuale este o parte vitală a modului în care învătăm. Deoarece deciziile legate de viitor sunt - de regulă - bazate pe cântărirea consecintelor potenţiale ale unor cursuri alternative de actiune, pare logic să comparăm deznodământul real al acţiunilor noastre din trecut cu cel imaginar al acţiunilor pe care le-am fi putut face. Hollywoodul nu se mai satură să ne exploateze fascinatia faţă de ceea ce gramaticienii englezi numesc conditional contrafilctual („Dacă nu ar fi fost X, s-ar fi putut să nu existe Y"). 

În înainte O viafă minunată de Frank Capra, îngerul păzitor al lui Jimmy Stewart îl prinde chiar ca acesta să se sinucidă şi îi arată că lumea - sau cel puţin oraşul său natal - ar fi fost mult mai rea dacă el nu s-ar fi născut niciodată. Actiunea filmului Peggy Sue se mărită se învârte în jurul regretelor protagonistei interpretate de Kathleen Turner, ajunsă la vârsta a doua, legate de alegerea sotuJ.ui cu ani în urmă, în timp ce în filmul Înapoi în viitor eroul lui Michael J. Fox este foarte aproape de a împiedica propria conceptie călătorind în trecut şi îndepărtând-o fără să vrea pe viitoarea sa mamă de viitorul său tată. Îngrozit de moartea prietenei sale în urma unui cutremur, Superman, interpretat de Christopher Reeve, se întoarce în timp şi o salvează din catastrofa „ viitoare" la care el şi publicul tocmai fuseseră martori. Autorii de science-fiction au recurs deseori la aceeaşi fantezie. În Ran.dom Quest de John Wyndham, de exemplu, fizicianul Colin Trafford este proiectat într-un univers paralel în care nu au existat nici al Doilea Război Mondial, nici bomba atomică, pentru a descoperi că alter ego-ul său este un romancier afemeiat care îşi bate nevasta. Într-o poveste similară, Ray Bradbury îşi imaginează întreaga lume schimbată subtil, dar profund de un călător în timp care calcă fără să vrea pe un fluture preistoric1• Bineînteles, Hollywoodul şi science-fiction-ul nu se bucură de o apreciere academică. Cu toate acestea, aceeaşi idee a captivat şi atenţia unor scriitori cu o reputaţie impecabilă. În capodopera sa despre Republica de la Weimar, Omul fără însuşiri, Robert Musil a reflectat îndelung la predispoziţia noastră de a gândi contrafactual :